Geologia Mediului

FACTORI DE RISC NATURALI

Introducere

Procese generatoare de factori naturali

Pământul este un sistem dinamic, în evoluţie, implicând interacţiuni complexe ale proceselor interne şi externe. Procesele interne / endogene sunt responsabile de migrarea marilor plăci litosferice şi, implicit, a continentelor. Interacţiunile la margine de placă generează un endostress ce provoacă deformări ale rocilor având ca rezultat cutremure, manifestări vulcanice şi dislocări tectonice prin curgeri lente remanente. Aceste procese atrag după sine numeroase evenimente exogene cum ar fi alunecările de teren şi / sau de mâl sau tsunami. Alte activităţi de acest gen, de exemplu apele curgătoare sau cele în deplasare care deversează cursurile naturale sunt rezultatul interdependenţei dintre hidrosferă, atmosferă şi litosferă. Astfel, mari inundaţii pot fi provocate de către uragane. Natura şi extinderea unui eveniment exogen rămân totuşi afectate de procesele interne care produc înălţarea uscatului, uscat ce va fi erodat de apele curgătoare sau de valuri.

Dacă ne referim la unul din principiile fundamentale ale geoecologiei, care se enunţă prin existenţa continuă a unui şir de procese naturale / geologice ce periclitează populaţia, atunci este evident că un „proces natural” pur şi simplu devine o problemă de importanţă generală când oamenii trăiesc aproape de zona unui potenţial pericol sau modifică procesele naturale aşa încât să crească factorul de risc.

O multitudine de procese va cotinua să cauzeze pierderi de vieţi sau să pericliteze proprietăţi şi alte bunuri ale populaţiei; dintre acestea consemnăm ca mai importante inundarea litoralului sau a interiorului unui teritoriu, alunecările de teren, activitatea vulcanică, vânturile, expandarea solurilor, seceta, incendiile, eroziunea ţărmurilor marine. Odată ce un proces a fost identificat / localizat şi aspectele de risc potenţial studiate, aceste informaţii trebuie să fie predate factorilor de decizie şi gospodărire pentru a se lua măsurile corespunzătoare de diminuare a ameninţărilor adresate vieţii şi bunurilor populaţiei. O semnificaţie cu totul particulară o are modul în care avertismentul a fost conceput, felul cum omul de ştiinţă comunică cu media şi cu publicul, cum se calculează riscul provocat de procesele luate în consideraţie (fig. 5.1).

Acţiunile pentru limitarea şi evitarea factorilor de risc natural pot fi sintetizate astfel:

a) acţiuni de natură fizică:

- identificarea zonelor periculoase;

- construirea de edificii cu grad de rezistenţă sporit; -previziuni;

- atenuarea factorilor de risc.

b) acţiuni de natură socială:

- acţiuni generalizate de planificare / gospodărire a teritoriului şi de control al factorilor de risc;

- acţiuni financiare: taxe / impozite, asigurări, granturi, donaţii;

- implementarea planurilor de urgenţă: evacuarea populaţiei;

- campanii educaţionale;

- planificarea acţiunilor de reconstrucţie după dezastru pentru reducerea gradului de vulnerabilitate.

Principalele măsuri de amendare a pericolului provocat de procesele naturale vor fi selecţionate în funcţie de necesităţi, la scară mai mică sau mai mare, după cum este perceput fenomenul. Elementul esenţial constă însă în înţelegerea procesului şi anticiparea sa. Creşterea nivelului de anticipare conduce la reducerea (dar nu şi la înlocuirea) măsurilor de salvare în caz de declanşare a calamităţilor naturale.

Impactul dezastrului asupra populaţiei poate fi direct sau indirect.

Efectele directe includ părţile din populaţie omorâte, dislocate sau afectate fizic de un anume proces natural. Impactul indirect implică, în general, segmentul de populaţie afectat psihic de eveniment, cel care donează bunuri sau bani, cel ce plăteşte impozite pentru a suporta serviciile de urgenţă, restaurare şi eventuală reconstrucţie post-calamitate. Faza de reconstrucţie se desfăşoară adesea în mai multe etape, incluzând lucrări provizorii, restabilirea serviciilor şi a liniilor de comunicaţii şi în final, de reconstrucţie stricto-sensu. (fig. 5.2).

Tentativele de control (artificial) al proceselor naturale au avut rezultate nu întotdeauna concludente; oricum, în cazurile de mare intensitate nu pot asigura o protecţie corespunzătoare.

Modificările globale climatice, chiar dacă sunt de scurtă durată, influenţează factorii de risc naturali. Evenimentul El Nino, 1982-1983, este un remarcabil exemplu în acest sens. Astfel vânturile sezoniere şi-au slăbit ritmul sau şi-au schimbat chiar sensul, Pacificul ecuatorial estic a devenit mult mai cald, iar curentul oceanic ecuatorial cu deplasare vestică a slăbit, uneori schimbâdu-şi sensul. Rezultatul a fost o creştere a temperaturii atmosferice la scară globală prin dezvoltarea unei energii calorice neobişnuit de mari în aer. Aceasta s-a exprimat prin secete de o intensitate extremă în America Centrală, Australia şi Africa (400 000 de hectare arse în Australia cu pagube de 3 miliarde dolari, deşertificare şi înfometare în Africa cu pagube însumând 2 miliarde dolari). De asemenea s-au intensificat seceta, uraganele / furtunile şi eroziunea costală în America, ajungându-se la pagube estimate la 6 miliarde dolari.

Pe măsură ce populaţia lumii creşte, cererea de resurse naturale sporeşte. Astfel, un segment mai mare al populaţiei devine obligat să trăiască în regiuni periferice, izolate, sau cu factori de risc ridicat. Deoarece populaţia se înmulţeşte, o mai bună gospodărire a teritoriului la toate nivelele este necesară pentru a limita efectele negative ale proceselor naturale.

Trecerea în revistă a proceselor naturale sugerează o imagine a naturii cu caracter dinamic, în continuă schimbare. Abordarea modernă a proceselor naturale evidenţiază explicit modelul evolutiv al mediului înconjurător. O lume fără factori de risc naturali ar fi lipsită de varietate, mai puţin interesantă şi lipsită de plăcere estetică în ansamblu. Încă nu putem decide întru definitiv cât de mult factor de risc natural să fie supus controlului şi cât să fie lăsat în voie. Oricum este esenţial de reamintit că devierile de la normal în procesele naturale sunt posibile oricând; ca atare, buna gospodărire a resurselor naturale trebuie să monitorizeze asemenea "devieri", concretizate prin incendii, inundaţii şi furtuni.