Extras din curs
Râurile interioare – densitate medie a reţelei hidrografice – 0,5 km/km2, lungime totală 118.000 km.
Gestionate de Administraţia Naţională Apele Romăne:
Direcţia Apelor SOMEŞ-TISA Direcţia Apelor CRIŞURI Direcţia Apelor MUREŞ Directia Apelor BANAT Direcţia Apelor JIU Direcţia Apelor OLT Direcţia Apelor ARGEŞ-VEDEA Direcţia Apelor BUZĂU-IALOMIŢA Direcţia Apelor SIRET Direcţia Apelor PRUT Direcţia Apelor DOBROGEA-LITORAL
Evoluţia scurgerii
scurgere difuză
scurgere concentrată:
temporară
ogaşe;
ravene;
torenţi – cursuri de apă cu scurgere temporară, se formează de regulă primăvara după topirea zăpezilor sau după ploi torenţiale.
Elementele componente ale unui organism torenţial:
bazin de recepţie – este suprafaţa de alimentare a torentului, în timpul ploilor procesul de eroziune regresivă este foarte intens, rezultând un bogat material solid;
canalul de scurgere – partea mijlocie a torentului, aici acţionează eroziunea lineară ce determină adâncirea canalului;
conul de dejecţie – este rezultatul depunerii materialului transportat, determinată de scăderea pantei, are forma unui evantai, uşor bombată la partea mijlocie.
Formarea torenţilor are o acţiune negativă asupra terenurilor agricole, aşezărilor omeneşti, căilor de comunicaţie, etc.
Cursurile de apă permanente:
Pârâu - curs de apă natural, în mod normal mai mic decât un râu şi care se varsă de regulă într-un râu;
Râu - Curs de apă relativ mare care serveşte drept canal natural de drenaj pentru un bazin hidrografic;
Fluviu – apă curgătoare de mari dimensiuni şi cu debit considerabil, care se varsă în general într-o mare sau un ocean şi în care se varsă la rândul lor râurile din bazinul respectiv. Fluviile sunt navigabile pe porţiuni mari, iar în zona de vărsare se formează în general delte sau estuare.
Componente:
Izvorul – o zonă mlăştinoasă, limba unui gheţar, un lac, un con de dejecţie – acvifer freatic;
cursul râului – albia minoră, se pot delimita 3 sectoare în profil longitudinal:
Cursul superior - zona de izvor, cuprinde zona cu altitudini ridicate (munte sau deal), albia minoră are pantă mare – 25 – 200 m/km, patul albiei este rugos, prezintă cascade, praguri, profilul transversal are forma literei V, eroziunea de adâncime este puternică.
Cursul mijlociu – specific zonelor de deal şi podiş, valea se lărgeşte, se conturează mai bine albia minoră, albia majoră şi versanţii. Procesul de eroziune se desfăşoară atât în linie dreaptă cât şi orizontal, determinând apariţia malurilor concave şi convexe – început de meandrare. Rugozitatea este mai puţin accentuată, creşte aportul de materiale transportate în suspensie. Valea are forma literei V mai deschisă.
Cursul inferior – specific zonelor de câmpie sau podiş, apele au viteze mici de curgere dar debite mari, albia minoră este meandrată.
gura de vărsare – în râuri colectoare, în lacuri, mări, oceane, “sorburi” – în calcare, capete “oarbe” – zonele aride.
Conținut arhivă zip
- Hidrosfera si Calitatea Apei - C4.ppt