Hidrosfera și calitatea apei c8

Lacuri rezultate din acţiunea factorilor externi

Factori dominanţi:

apele curgătoare;

apele marine;

gheţarii;

vântul;

organismele şi omul.

Lacurile fluviatile – sunt în general dispuse de-a lungul luncilor, se pot forma prin bararea meandrelor, a braţelor secundare, etc. Sunt prezente în luncile inundabile ale unor râuri sau fluvii: Dunărea, Ialomiţa, Buzău, Mureş, Volga, Don, Nipru.

Lacuri rezultate în urma acţiunii apei marine – ţărmurile marine sunt în permanenţă supuse acţiunii valurilor, mareelor şi curenţilor. Din procesele de eroziune şi acumulare marină, micile intrânduri sau golfurile, pot fi barate de cordoane litorale şi cu timpul separate de mare. Iau astfel naştere lagunele sau lacurile marine. Cele mai frecvente sunt pe ţărmul golfului Mexic, între peninsulele Florida şi Yucatan. In România:

Razim;

Sinoe;

Goloviţa;

Zmeica

Lacurile rezultate în urma acţiunii de dizolvare a apei – se formează în rocile solubile (ghips, calcar, sare), formându-se astfel excavaţii, goluri sau depresiuni, care umplute cu apă dau naştere lacurilor.

Lacuri de dolină – formate în depresiunile cu aspect de pâlnie, ce iau naştere în rocile calcaroase. Deep Lake – Florida;

Lacuri de polii - geneză asemănătoare lacurilor de dolină, dimensiuni mai mari – (polii seci, polii inundabile şi polii lac);

Lacuri pe formaţiuni de ghips – formate tot prin acţiunea de dizolvare, dar în număr mult mai redus – lacul Învârtita, de la Nucşoara – jud. Argeş;

Lacuri pe formaţiuni de sare – iau în general naştere în urma dizolvării sării şi prăbuşirii locale a învelişului acoperitor. Un rol important în procesul de dizolvare îl joacă apele subterane. În România – la Sovata – Lacurile Ursu, Aluniş, Negru

Lacuri clastocarstice – se formează în orizonturile de loess şi loessoide, cuveta rezultă din acţiunea de tasare a loessului – crovuri – Movila Miresii, Colţea, Tătarul.

Lacuri rezultate din acţiunea gheţarilor – Au o largă răspândire în regiunile afectare de glaciaţiunea cuaternară (Nordul Americii de Nord, Europei, o parte din Siberia Centrală au fost acoperiţi de gheaţă, ca şi lanţul alpino-carpato-balcanic, la altitudini de peste 1500 m). După retragerea gheţii au rămas o serie de depresiuni în care s-au format lacuri – lacuri formate pe suprafaţa gheţarilor, lacuri formate în spatele barajelor de gheaţă, lacurile formate în micile denivelări de rocă, lacurile formate în căldări sau circuri glaciare, lacuri formate în văi glaciare, lacuri formate în fiorduri, lacuri de piemont, lacuri de baraj morenic.