Metode de Cuantificare a Emisiilor în Aer

1.METODE DE CUANTIFICARE A EMISIILOR IN AER

1.1. Elemente necesare pentru identificarea si cuantificarea emisiilor

Fiecare om are dreptul de a respire un aer care sa nu-i dauneze sanatatii, adica un aer in care concentratiile se substante eventual daunatoare pentru sanatatea umana si pentru ecosisteme sa nu depaseasca nivelurile de referinta admise.

Nivelurile concentratiei diferitelor substante in aer constitue indicatori ai starii mediului inconjurator. Aceste niveluri depind de marimea reziduurilor datorate activitatilor antropice (incalzire, transport, ….) si unor fenomene naturale (vulcanism,….), care alcatuiesc indicatorii de presiune asupra mediului inconjurator.

Relatia dintre “presiune” (emisiile in atmosfera) si “stare” (calitatea aerului) este complexa. Intr-adevar, substantele aruncate in aer sunt, pe de o parte, transportate la distante mai mult sau mai putin indepartate de sursa si, pe de alta parte, ele sufera multiple transformari fizico-chimice, in special sub actiunea radiatiei solare.

In cadrul politicii referitoare la mediul inconjurator, autoritatile publice

incurajeaza crearea de modele care sa permita reprezentarea acestor fenomene si stabilirea frecventei actiunilor de poluare, in scopul imbunatatirii masurilor de protectie pe termen scurt si a directiilor de urmat pe termen lung, pentru ameliorarea calitatii aerului. Acest lucru se concretizeaza printr-un sistem cu mai multe componente, prezentate in figura 2.1, in care emisiile in atmosfera reprezinta o parte esentiala.

De altfel, interesul purtat altor fenomene ca: subtierea stratului atmosferic de ozon, sporirea efectului de sera, ploile acide, etc., conduce la urmarirea unor scheme asemanatoare si la interesul crescand acordat cunoasterii emisiilor in atmosfera. Poluarea aerului, in general si emisia de substante in aer, in particular, pot fi abordate sub diferite aspecte: stiintific, economic, politic, care pana la urma, se intrepatrund.

Conform gradului de implicare si aspectului asupra caruia ne concentram numeroasele cerinte privind emisiile in aer sunt formulate de:

•oamenii de stiinta, pentru modelarea fenomenelor si analiza impactului fiziologic, economic, etc;

•industriasii, pentru determinarea partii de responsabilitate si respectarea legilor cu privire la mediul inconjurator

•administratie, in vederea dezvoltarii unor strategii de reducere a emisiunilor in atmosfera si ameliorarea calitatii aerului si, in general a biosferei;

•colectivitatile locale, in scopul precizarii actiunilor de urmat la acest nivel;

•publicul care reclama accesul la informatie.

Figura 2.1 Relatia dintre emisiile in aer, impact si actiuni asupra surselor.

Principalele elemente necesare pentru identificarea si cuantificarea emisiilor sunt specificatiile tehnice referitoare la surse si tipuri de inventariere ala emisiilor.

a) Specificatii tehnice referitoare la surse

Pentru a identifica corect atat sursele cat si poluantii emisi de acestea sunt necesare, in principal, specificatii tehnice care sa precizeze dimensiunea temporala si geografica, sursele emitente precum si substantele emise.

•Dimensiunea temporala

In majoritatea cazurilor, emisiile sunt inventariate pe perioada unui an calendaristic. Pentru aprecierea evolutiei si in mod special pentru “a masura” impactul actiunilor intreprinse in vederea protejarii mediului inconjurator este, in general, necesara stabilirea unei serii cronologice.

Sporirea modelelor de transport si de transformari fizico-chimice in atmosfera necesita procurarea de informatii privitoare la intervale de timp mult mai scurte, de ordinul orei, in scopul studierii unei secvente care sa nu depaseasca in general, cateva ore. Totusi, aceste secvente se pot referisi la oricare perioada din an.