Extras din curs
Capitolul 1
OBIECTUL ŞI ROLUL PEDOLOGIEI
ÎN PRODUCŢIA AGRICOLĂ TUL
1.1. Definiţia şi rolul pedologiei
Pedologia este ştiinţa care cercetează formarea, evoluţia, însuşirile, clasificarea, răspândirea şi folosirea raţională a solurilor. Termenul pedologie este de origine greacă şi vine de la cuvintele pedon care înseamnă teren, ogor sau sol şi de la logos care înseamnă ştiinţă, cuvântare, discurs.
Solul, ca obiect de studiu al pedologiei este definit ca un corp natural ce corespunde stratului superior, afânat al litosferei. Acesta este format dintr-o succesiune de straturi sau orizonturi care s-au format şi se formează permanent prin transformarea rocilor şi a materialelor organice, sub acţiunea conjugată a factorilor fizici, chimici şi biologici, la zona de contact dintre atmosferă şi litosferă.
Ocupându-se cu studiul solului, care este mediul de viaţă al plantelor şi a altor vieţuitoare pedologia are un rol important în dezvoltarea producţiei agricole, fiind indispensabilă specialiştilor ce se ocupă cu aspecte de natură economică sau socială ale economiei naţionale. Printre acestea:
• evidenţa fondului funciar unic al ţării şi împărţirea lui în fond funciar agricol, silvic, al apelor, al construcţiilor industriale şi social-culturale, al drumurilor;
• evidenţa fondului funciar agricol şi repartizarea acestuia pe moduri de folosinţă: arabil (culturi de câmp şi legume), păşuni şi fâneţe naturale, pomi şi viţă de vie;
• stabilirea, la nivelul teritoriilor administrative, a arealelor cele mai indicate pentru diverse specii de plante cultivate, soiuri şi hibrizi;
• fixarea şi aplicarea diferenţiată a tehnologiilor de cultivare a solului (asolamente, lucrări ale solului, combaterea buruienilor etc.), a măsurilor
agrochimice (utilizarea îngrăşămintelor, a amendamentelor etc.) şi a lucrărilor hidroameliorative (irigaţii, desecări, drenaje, îndiguiri);
• prevenirea şi combaterea degradării solurilor datorită fenomenelor de eroziune, salinizare secundară, înmlăştinire, poluare etc.;
• organizarea teritoriilor agricole;
• fundamentarea dotării tehnico-materiale în agricultură;
• creşterea suprafeţei arabile prin amenajarea şi luarea în cultură a unor terenuri nefolosite în agricultură (lunci inundabile, perimetre cu lacuri şi bălţi);
• recuperarea de terenuri agricole printr-o mai bună sistematizare a aşezărilor omeneşti şi a diferitelor obiective şi reamenajarea suprafeţelor folosite in exploatările curente.
1.2. Scurt istoric al dezvoltării pedologiei
Datele privind solul au evoluat de-a lungul dezvoltării societăţii omeneşti. În comuna primitivă, omul nu a cunoscut agricultura ca pe o preocupare stabilă, existenţa sa fiind bazată pe preocuparea de culegător şi vânător. Începând din antichitate au rămas şi s-au păstrat o serie de mărturii şi documente scrise despre agricultură ca preocupare de bază a omului, întâlnite în operele unor filozofi ca Hipocrate, Xenophon, Aristotel, Theophrast şi alţii. Pliniu cel Bătrân (29-79 e.n.) a scris opera intitulată „Istoria naturală” în 37 volume, iar Lucius Junius Moderatus Columella (23-79 e.n.) a scris tratatul de agronomie intitulat „De re rustica”.
În evul mediu, Europa de vest a cunoscut în secolele al XII-lea şi al XIII-lea o perioadă de înflorire culturală. Astfel, călugărul dominican Albert le Grand a dat pentru prima dată unele explicaţii cu privire la nutriţia plantelor. A urmat apoi o perioadă de decădere a ştiinţelor din cauza dogmatismului şi obscurantismului caracteristic inchiziţiei, instituţie bisericească creată în prima jumătate a secolului al XIII-lea.
În secolul al XVI-lea, în Perioada Renaşterii, Paracelsus (1493-1541) a adus un suflu nou în ştiinţă prezentând importanţa substanţelor chimice. Unul din cei mai mari savanţi din Franţa în perioada Renaşterii a fost însă Bernand Palissy (1510-1589), care a adus contribuţii importante în domeniul chimiei şi geologiei.
Mai târziu, între anii 1600-1750 s-au conturat idei şi concepte importante au dus la dezvoltarea ştiinţelor solului. Astfel, Johann Rudolf Glauber (1604-1668), medic şi chimist german, a descoperit acţiunea fertilizantă a salpetrului (azotat natural de sodiu), iar Carl von Linne (1707-1778) a pus bazele clasificării sistematice în botanică şi zoologie.
În perioada 1750 – 1849, ştiinţele solului au cunoscut mari progrese, prin cercetările efectuate de Johan Gattschalk Wallerius de la Uppsala (Suedia) care a efectuat cercetări asupra humusului din soluri, iar celebrul Lavoisier (1743-1794) a enunţat principiul conservării materiei şi a sintetizat toate realizările din
domeniul chimiei până la acea vreme, deschizând noi domenii de cercetare în fiziologie, chimie agricolă şi economie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Pedologie - Note de Curs.pdf
Alții au mai descărcat și
Padurile ocupa atât versantii directi ai Bistritei, între localitatile Calugareni (la sud) si Farcasa (la nord) cât si bazinele afluentilor...
I. APA DIN SOL 1. Introducere Prin cantitatea mare in care se gaseste si proprietatile ei specifice, apa este una dintre substantele cele mai...
CAPITOLUL I 1. APA SI POLUAREA APEI Cu siguranta ca nu suntem obisnuiti sa ne raportam la apa, aer, foc, pamant ca la niste elemente esentiale...
1. Definiti ecologia, obiectivul si importanta subdiviziuni si dezvoltarea in lume Ecologia: Etimologia de la cuvintele greceşti “ oikos” – casă,...
1 Consideraţii introductive 1.1. Ecologie. Definiţie, obiect, domenii, importanţă Termenul de ecologie, din punct de vedere etimologic, are la...
istoria conceptului, abordare globală şi europeană, indicatori de evaluare Dezvoltarea durabilă este un concept relativ nou aplicat creşterii...
8.1. Componenţii coloidali ai solului 8.1.1. Generalităţi privind coloizii solului Coloizii sunt substanţe cu grad sporit de dispersare şi...
Norme de tehnica securitatii muncii in laboratoarele de analiza fizico-chimice. Prezentarea laboratorului. Aparatura si ustensile pentru laborator...
Te-ar putea interesa și
ARGUMENT Solul reprezintă pătura superficială de la suprafaţa litosferei, în grosime variabilă de la câţiva cm până la 2-3 m. Este format din trei...
1. Despre Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Cui aparţine sarcina protecţiei mediului - “Protecţia mediului constituie obligaţia şi...
Th. Dobzhansky (1937), prin lucrarea Genetica și originea speciilor, Julian Huxley (1942), în Evoluția - Sinteză modernă, G.G. Simpson (1944), în...
INTODUCERE Învelișul de sol, sau pedosfera, este un strat subțire, discontinuu care se găsește la suprafața litosferei. Formarea și evoluția...
CAPITOLUL 1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT 1.1. Etimologia şi definirea conceptului de management Managementul, sub aspectul elementelor sale de...
Epiderma vie a Pământului Solul este un corp viu minunat. El reprezintă suportul vieţii omeneşti şi a bunăstării. Acesta oferă ancorare...
Introducere Ocrotirea naturii nu este o ştiinţă propriu-zisă, independentă (aşa cum consideră unii specialişti care o numesc sozologie sau...
Analiza granulometrica N = (31.4 – 0.8n)% = 22,6%. P = (32.6 – 0.2n)% = 30,4%. A = (36 + n)% = 25%. Faza solida minerala a solului se gaseste...