Tratarea mecanică a deșeurilor

V. TRATAREA MECANICĂ A DEŞEURILORV.1. Mărunţirea deşeurilor

Transformarea sub acţiunea forţelor mecanice a unor unităţi de volum mari în unităţi de volum mici se numeşte mărunţire.

Reducerea până la unităţi de volum intermediare se numeşte concasare, sfărâmare sau tăiere.

Aducerea la dimensiuni fine se numeşte măcinare, pulverizare, dezintegrare sau dispersie.

Eficienţa mărunţirii înseamnă transformarea cu un consum cât mai redus de energie (E) şi cu productivitate convenabilă a unui material solid dat, într-un produs granular sau pulverulent de dimensiunile şi uneori, forma impusă.

V.1. Mărunţirea deşeurilor

V.1.1. Factori care influenţează mărunţirea

Proprietăţile solidelor:

Dimensiunea liniară (diametru, latură sau altă dimensiune pentru forme neregulate)

Suprafaţa (cea exterioară sau interstiţială (a golurilor)). În cazul unui ansamblu de particole, suprafaţa este suma suprafeţelor individuale ale particulelor, iar suprafaţa specifică este suprafaţa unităţii de masă sau de volum

Dimensiunea limită a particulelor, este dimensiunea celor mai mari sau mai mici particule din ansamblu

Structura solidelor (omogenă sau eterogenă)

Duritatea – proprietate ce exprimă tăria relativă a materialelor solide; ea este o indicaţie utilă pentru rezistenţa materialelor solide la mărunţire şi pentru uzura suprafeţelor aparatelor de mărunţire

Distribuţia particulelor după dimensiuni;

Umiditatea, este un factor negativ cu efect marcant asupra performanţei instalaţiei de mărunţire. Creşterea umidităţii micşorează produc-tivitatea mărunţirii prin efectul de plastifiere (lubrifiere).

Gradul de mărunţire (Gm, d0) – este raportul între dimeniunea materialului iniţial şi cea a materialului mărunţit. Depinde de tipul maşinii de mărunţit şi influenţează energia necesară procesului de mărunţire

Natura materialului, influenţează prin:

proprietăţile mecanice (elastofragile, elastoplastice)

cristalinitate (materiale cristaline, materiale amorfe)

Materialele elastofragile prezintă prezintă ruperi casante şi pot fi fragile (ideal fragile – fonta, diamantul, ceramice) şi semifragile (fragile reale – NaCl, Zn, CaF2).

Materialele elastice (sunt ductile) îşi modifică forma la tensiuni relativ mici prin alunecare sau maclare.

Fragilitatea este mai evidentă la materialele cristaline, iar plasticitatea este mai mare la materialele amorfe.

Ingrediente de măcinare – substanţe care amestecate cu materialul supus mărunţirii îmbunătăţesc operaţia. Acestea micşorează aderenţa materialului la organele de mărunţit şi împiedică înfundarea suprafeţei de mărunţit .

Ca ingredienţi de măcinare se folosesc: silicaţi, fosfaţi, negru de fum, săruri de amoniu, acid oleic, acizi alchilaril sulfonici, săruri de trietanol amină.

Temperatura, modifică starea materialului şi deci comportarea sa la acţiunea forţelor mecanice

Stabilitatea chimică şi inflamabilitatea. Mărunţirea este însoţită de creşterea temperaturii, iar aceasta nu trebuie să depăşească temperatura de descompunere a materialului măcinat.

Construcţia utilajului, prin viteza de deplasare a organismelor care pot produce diferite procese (viteză mică – sfărâmare; viteză mare – măcinare)