Adaptarea Prețurilor pe Tipuri de Piață

Tipuri de concurenţă şi structuri de piaţă ale economiilor contemporane

Numărul producătorilor şi gradul de diferenţiere a produselor Intrarea pe piaţă / bariere de intrare pe piaţă

Gradul de control asupra preţurilor

Metode de marketing şi folosirea reclamei comerciale Exemple de sectoare din economie unde predomină tipul respectiv

CONCURENŢĂ PERFECTĂ (PURĂ)

Mulţi producători cu produse omogene (identice sub aspect calitativ, fizic, chimic etc) Uşoară,

nu există bariere de intrare şi de ieşire Inexistent, preţul se formează ca echilibru valoric dintre totalitatea cererilor şi totalitatea ofertelor prezente Schimb de piaţă sau licitaţie fără reclamă comercială cu excepţia celei prin asocierea colectivă

În special, în agricultură

MONOPOL

Un producător, produse unicale, ce nu pot fi substituite Imposibilă

sau foarte dificilă Control total, uneori cu implicaţii din partea statului Reclamă comercială numai pentru creşterea cererii pe piaţă şi pentru promovarea produselor Prestarea serviciiilor,

inclusiv ale celor publice,

resurse naturale,

produse militare

CONCURENŢA MONOPOLISTĂ

Număr mare de producători (vânzători) cu produse şi servicii diferenţiate

Relativ uşoară Scăzut

şi foarte scăzut Reclamă comercială pentru atragerea clienţilor prin calitatea, noutatea, originalitatea produselor Diverse ramuri industriale cu producţie diversificată,

servicii, comerţ

OLIGOPOL (DUOPOL)

Oligopoluri omogene

Număr mic de producători cu produse omogene ce nu sunt substituibile

Dificilă

Control parţial cu luarea în consideraţie a reacţiei firmelor concurente Reclamă comercială pentru înlăturarea concurenţilor şi atragerea clienţilor prin sublinierea unor avantaje Oţel,

aluminiu,

unele produse chimice

Oligopoluri neomogene

Număr mic de producători cu produse diferenţiate, neomogene

Dificilă Control parţial, mai scăzut, cu luarea în consideraţie a reacţiei firmelor concurente ce au produse substituibile Reclamă comercială pentru atragerea clienţilor prin calitatea şi noutatea produselor

Automobile,

computere etc.

=2=

Concurenţa este un mod de manifestare al economiei de piaţă, în care pentru un bun omogen sau pentru substituentele sale, existenţa unui producator este practic imposibilă. Piaţa cu concurenţă perfectă presupune îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii :

1) existenţa unui număr mare sau foarte mare de vânzători şi de cumpărători astfel că orice tranzacţie între ei să nu afecteze condiţiile în care se realizează celelalte tranzacţii;

2) omogenitatea ofertei – produsele prezentate pe piaţă în vederea vânzării-cumpărării să fie identice sub aspectul caracteristicilor fizice, chimice, calitate ş.a.;

3) existenţa unor contacte strânse între cumpărători, pe de o parte, între vânzători, pe de altă parte, precum şi între cumpărători şi vânzători prin intermediul cărora ei se informează reciproc asupra preţurilor şi cantităţilor;

4) o mare mobilitate a intrărilor şi ieşirilor pe şi de pe piaţă, oricine având posibilitate de a intra în competiţie sau de a părăsi piaţa ş.a.

Pe piaţa cu concurenţă perfectă mărimea preţului este o mărime fixată de echilibrul dintre cerere şi ofertă şi este o mărime dată pe care o acceptă atât vânzătorii, cât şi cumpărătorii.

Condiţia care reflectă mărimea preţului este P=AR=MR, adică preţul reprezintă încasările medii sau încasările marginale fiindcă mărimea lui este o mărime stabilită de piaţă şi nu poate fi influenţată de nici unul din participanţii la tranzacţii.

În cadrul pieţei concurenţiale fiecare firmă va tinde să-şi maximizeze profitul (Pf) care reprezintă diferenţa dintre încasările totale (TR) şi costul total (TC):

Pf=TR-TC

Condiţia profitului maxim este reprezentată de relaţia MC=MR, adică atât timp cât MR (încasările marginale) vor depăşi MC (costurile marginale) firma va decide mărirea cantităţii produse reeşind din considerentul că fiecare unitate în plus va genera obţinerea profitului (figura 3.1).