Bazele Contabilității

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE

1.1. Fundamentele stiintifice ale contabilitatii

Aparitia si evolutia contabilitatii ca stiinta, domeniu al practicii sau limbaj de

comunicare în lumea afacerilor este strâns legata de dezvoltarea omenirii, în general, si de

progresul economico-social, în special.

Contabilitatea are o istorie multiseculara, fiind considerata de marele poet Goethe

„una din cele mai sublime creatii ale spiritului omenesc pe care fiecare bun gospodar ar

trebui sa o foloseasca în gospodaria sa“.

Primele forme ale contabilitatii se confunda cu aparitia colectivitatii umane, cu

începuturile activitatilor economice, când schimburile si tranzactiile au cunoscut o asemenea

amploare încât nu mai putea fi memorate, necesitând consemnarea lor pe diversi suporti

(exemplu: peretii grotelor, case, piei de animale, copaci, tablite de lut, papirus, etc.).

Tehnica contabila a cunoscut evolutii continue, de la simple însemnari pe suport

material s-a ajuns într-o prima faza la contabilitatea în partida simpla si ulterior la cea în

partida dubla.

Contabilitatea în partida simpla se limita numai la înregistrarea raportului cu terte

persoane, cu referire la o anumita componenta de avere fara a avea corespondent în alt

element care sa arate originea sau provenienta. Astazi prin contabilitatea în partida simpla

sunt urmarite în principal încasarile respectiv platile.

Contabilitatea în partida dubla trateaza simultan averea entitatii din doua puncte de

vedere: al existentei reale, ca valori de întrebuintare (utilitati) si al proprietatii provenientei,

originii sau sursei (resurse).

Cu toate ca istoria mentioneaza mai multi gânditori care au contribuit la

perfectionarea stiintei contabilitatii, este considerat parinte al contabilitatii italianul Luca

Paciola care prin lucrarea sa „Summa di arithmetica, geometria, proportioni et

proportionalita” prezenta principiile fundamentale ale contabilitatii în partida dubla.

În România, primele lucrari de contabilitate apar abia în secolul al XIX-lea,mai

exact o prima lucrare, care trateaza contabilitatea în partida dubla, este „Pravila Komertiala”

a lui Emanoil Ion Nechifor (Brasov 1837). Alti autori români care prin operele lor au

contribuit la dezvoltarea contabilitatii au fost I.C. Pantu, Teodor Stefanescu, Aleandru

Sorescu; C.G. Dumitrescu, Dumitru Voina, Ion Evian, etc.

1.2. Evolutia contabilitatii ca arta, stiinta si tehnica de gestiune

Domeniul larg de investigare al contabilitatii concretizat în obtinerea de informatii

cu privire la administrarea averii si relatiile unitatii cu exteriorul nu îsi are corespondent în

nici o alta disciplina stiintifica.

Prin intermediul contabilitatii se realizeaza caracterizarea în etalon monetar a

patrimoniului si a rezultatelor activitatii desfasurate.

În decursul evolutiei sale, contabilitatea a fost considerata arta, stiinta si tehnica de

gestiune. Cei care au considerat contabilitatea arta au pornit de la premisa ca numai persoane

înzestrate cu anumite însusiri sunt în masura sa utilizeze eficient instrumentele si tehnicile

specifice contabilitatii cum ar fi documentarea, evaluarea, bilantul, contul, inventarierea, etc.

Cei care au considerat contabilitatea stiinta au pornit de la premisa ca aceasta are un obiect

de studiu propriu, o metoda de cercetare si o terminologie proprie prin care se diferentiaza de

celelalte discipline economice. În plus, contabilitatea, explica, demonstreaza si

5

argumenteaza, ceea ce permite întelegerea logica a principiilor si a procedeelor de lucru ale

acesteia. Contabilitatea este considerata si tehnica de gestiune pentru ca presupune

înregistrarea si tinerea de socoteli bazate pe registre, situatii si alti suporti tehnici.

Ca teorie stiintifica contabilitatea reprezinta un sistem de principii, reguli si norme

care explica si informeaza, iar ca tehnica constituie un ansamblu coerent de procedee si

instrumente prin intermediul carora se constata si înregistreaza resursele economice, precum

si utilizarea acestora.

1.3. Tendinte si directii privind evolutia contabilitatii

Evolutia ascendenta a activitatii economice la nivel mondial, precum si dezvoltarea

tranzactiilor dintre entitati a impus adaptari, perfectionari si noi directii de actiune. Daca

avem în vedere rolul si functiile contabilitatii la începutul mileniului trei putem distinge

urmatoarele tendinte mai semnificative:

- bilantul devine principala situatie de reflectare a averii entitatii, iar contul de

profit si pierderi a rezultatelor activitatii;

- contabilitatea este atât o stiinta sociala, cât si o stiinta aplicativa cu valente

economice;

- limbajul contabil se caracterizeaza prin trei dimensiuni importante: sintactica,

semantica, pragmatica.

Sintaxa contabila consta în ansamblu de reguli si proceduri ce trebuie respectate

pentru înregistrarea evenimentelor si tranzactiilor realizate de o entitate.

Semantica limbajului contabil trateaza semnificatia semnalelor transmise de

contabilitate si se refera la corespondenta dintre obiectul descris, adica averea entitatii si

sistemul sau modelul contabil.

Aspectul pragmatic se refera la dialogul realizat prin intermediul informatiilor

contabile dintre diferiti utilizatori ai produselor contabile.

1.4. Elementele definitorii ale contabilitatii si legatura cu alte discipline

Cercetarile în domeniu au demonstrat ca disciplina numita contabilitate reprezinta

atât o stiinta cât si un domeniu al practicii racordata sistemului informational economic. În

calitatea sa de componenta a acestui sistem, contabilitatea ofera cea mai mare parte a

informatiilor necesare luarii deciziilor economice.

Ca tehnica speciala contabilitatea urmareste înregistrarea curenta a operatiilor

economice în diferite documente justificative, registre si situatii financiare prin intermediul

carora utilizatorii sunt informati cu privire la activitatea unei entitati.

Astfel a aparut o prima definire a contabilitatii:

„socoteala scrisa a actelor si faptelor savârsite la un moment dat”.