Bazele Teoretico - Metodologice ale Analizei Economico - Financiare

1.1 Conţinutul procesului de analiză economică

Orice activitate economică presupune existenţa unor relaţii (interacţiuni) între fenomenele economice. Fenomenele economice sunt condiţionate de o serie de parametri interdependenţi. Analiza economică capătă caracter ştiinţific atunci când evidenţiază fenomenele, relaţiile dintre acestea, descoperă şi explică cauzele producerii lor şi elaborează previziuni privind evoluţia parametrilor sus-menţionaţi.

Analiza economică combină, într-o manieră proprie, tipul inductiv de raţionament (cercetarea empirică care observă realitatea, formulează principii generale) cu tipul deductiv de raţionament.

Analiza economică recurge la abstractizare sub forma limbajului matematic. Aceasta nu este singura modalitate de descriere a fenemenelor, dar este forma de abstractizare care ne apropie cel mai mult de realitate, în măsura în care nu sunt falsificate premisele.

Printre procesele sale, analiza foloseşte modele care sunt simplificări ale realităţii şi condiţionează trei categorii de elemente:

- date sau parametri;

- variabile;

- ipoteze de comportament – pe baza lor se descrie seria de operaţiuni pentru stabilirea valorii variabilelor.

Variabilele care intervin în modele sunt de două feluri:

- exogene (independente) – sunt determinate în afara modelului;

- endogene (dependente) – rezultă din interacţiunea componentelor modelului.

Analiza economică are rolul de a selecta, dintre mai multe variante de evoluţie a fenomenului considerat, pe cea optimă.

Analiza economică se subdivide în 2 ramuri diferite şi complementare:

a) analiză microeconomică

b) analiză macroeconomică.

a) Analiza microeconomică are ca obiect studiul agentului economic individual, a firmei privită ca producător de bunuri şi servicii. La acest nivel, analiza urmăreşte echilibrul financiar ţinând cont de raporturile care se stabilesc pe piaţa produselor şi a factorilor de producţie.

b) Analiza macroeconomică are o sferă de cuprindere mai largă ce vizează ramuri economice sau ansamblul economiei naţionale. La acest nivel se întâlnesc indicatori precum: produsul naţional, venitul naţional, PIB.

Între cele două tipuri de analiză există legătură. Indicatorii de la nivel macroeconomic se calculează pe baza celor de la nivel microeconomic.

EX: PIB = suma valorilor adăugate individuale.

Legătura dintre rezultatele celor 2 ramuri se realizează prin intermediul contabilităţii naţionale. Sistemul conturilor naţionale permite utilizarea la nivel macroeconomic a aceloraşi indicatori ca la nivel microeconomic.

1.2 Obiectul de studiu al analizei economico-financiare

Analiza economică s-a efectuat de când a apărut evidenţa economică şi s-a pus problema stabilirii rezultatelor muncii. În evoluţia sa, analiza cunoaşte 2 abordări:

1. porneşte de la rezultatele financiare înscrise în bilanţ şi continuă cu factorii microeconomici care le-au determinat.

2. propune testarea economică plecând de la efortul depus şi continuând cu rezultatul obţinut.

Ambele percepţii pun faţă în faţă eforturile cu efectele pentru a stabili eficienţa activităţii.

1.3 Funcţiile analizei economico-financiare

Funcţiile analizei economico-financiare conturează importanţa acesteia ca disciplină economică.

1. Diagnoza şi reglarea activităţii întreprinderii ca sistem

Este o tehnică operaţională de analiză a trecerii de la o stare la alta a întreprinderii văzută ca un sistem complex şi probabilistic. Diagnoza presupune cercetarea funcţionării sistemului sub aspect structural cu ajutorul informaţiilor de stare. Acestea reperează punctele critice din interiorul sistemului şi avizează centrele de decizie pentru a lua măsurile corespunzătoare. Dereglarea funcţionării sistemului este semnalată prin intermediul abaterilor de la obiectivele stabilite. Diagnoza este necesară şi în cazul unei funcţionări normale a sistemului, deoarece în interiorul acestuia pot apărea operaţiuni care să anuleze abaterile.