Burse de mărfuri și valori

Capitolul I

Piata produselor agroalimentare în România

1.1. Definire si clasificarea pietelor

Economiile tarilor lumii dezvoltate constituie un mozaic de realitati extrem de diferite, ele au însa în comun faptul ca sunt organizate si functioneaza ca economii de schimb.

Dupa o evolutie complexa, îndelungata în timp, s-a ajuns ca, în prezent, economiile tarilor dezvoltate sa se bazeze pe proprietatea privata, devenind economii de piata concurentiale sau capitaliste.

Trasaturile principale ale unei economii de piata sunt urmatoarele:

1. proprietatea privata asupra resurselor si capitalurilor este dominanta în cadrul pluralismului formelor de proprietate;

2. piata stabileste ceea ce se produce, cât si pentru cine, în conditiile libertatii de actiune a agentilor economici;

3. concurenta sau competitia este forma generala pe care o îmbraca relatiile dintre agentii economici care actioneaza pe piata;

4. preturile bunurilor economice se formeaza în mod liber, pe baza raportului cerere  oferta;

5. motivatia participarii la activitatea economica este, pentru toti agentii economici, realizarea propriilor interese, ceea ce înseamna maximizarea profitului pentru producatori si maximizarea utilitatii pentru consumatori;

6. functionarea statului democratic capabil sa asigure cadrul institutional necesar unei bune dezvoltarii a economiei de piata.

Definirea pietei a fost facuta, în decursul timpului, de un numar mare de specialisti, fiecare aducând o contributie proprie (sau nu) asupra conceptului.

Teoria economica defineste piata ca fiind locul de întâlnire, mai mult sau mai putin abstract, dintre oferta vânzatorilor si cererea cumparatorilor, prima fiind forma de manifestare a productiei în economia de piata, iar cea de-a doua reprezinta nevoile umane solvabile însotite de capacitatea oamenilor de a cumpara marfurile oferite de vânzatori, care se dovedesc a fi convenabile cumparatorilor.

Specialistii din marketing definesc piata ca fiind categoria economica a productiei de marfuri în care îsi gaseste expresia totalitatea actelor de vânzare  cumparare privita în unitatea organica cu relatiile pe care acestea le implica. Aceasta definitie pune pe primul plan modul de finalizare al activitatii economice neluând în calcul (discutie) cele doua elemente componente de baza ale pietei (cererea si oferta).

O definitie mai complexa si acceptata de majoritatea specialistilor este aceea conform careia piata reprezinta sfera economica în care productia de bunuri materiale si servicii apare sub forma de oferta de marfuri, iar nevoile solvabile de consum sub forma de cerere de marfuri, piata reprezentând sfera manifestarii si confruntarii cererii cu oferta, iar realizarea acestora se face prin intermediul actelor de vânzare  cumparare.

O alta definitie care atrage atentia specialistilor este aceea conform careia piata apare ca un ansamblul de mijloace de comunicatie prin care vânzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei detin, despre ceea ce ei au nevoie, despre preturile pe care doresc sa le obtina si pe care le propun pentru ca tranzactia economica sa se încheie (realizeze).

Din definitiile de mai sus, se pot desprinde doua functii generale ale oricarei piete (agroalimentare sau alimentare):

1. piata verifica, în ultima instanta, concordanta sau neconcordanta dintre volumul, structura si calitatea ofertei (productiei) cu nivelul, structura si calitatea cererii (nevoile de consum);

2. piata ofera informatiile obiective, ieftine si rapide tuturor agentilor economici participanti la tranzactiile ce au loc pe piata.

În concluzie, adaptând definitia pietei în general la conditiile concrete în care se desfasoara comertul cu produse agroalimentare, piata produselor agroalimentare poate fi definita ca locul de întâlnire, mai mult sau mai putin abstract, dintre oferta vânzarilor (reprezentata de producatorii sau comerciantii de produse agroalimentare) si cererea cumparatorilor (reprezentata de unitatile de industrializare a produselor agricole si de consumatorii finali), loc unde se formeaza pretul la care se vinde si se cumpara aceste produse, pret în functie de care agentii economici se orienteaza ce si cât sa ofere sau sa cumpere, dupa caz, fiecare dintre agentii economici participanti la aceste tranzactii urmarind sa-si realizeze activitatile si scopurile sale.

În literatura de specialitate exista mai multe criterii de clasificare a pietelor, retinând atentia clasificarile întâlnite în teoria economica si cea de marketing.

Teoria economica clasifica pietele dupa urmatoarele criterii mai importante :

1. dupa natura economica a bunurilor ce fac obiectul tranzactiilor comerciale pietele pot fi:

- piata satisfactorilor constituita din produse destinate consumatorului final  produse alimentare;

- piata prodfactorilor constituita din produsele agricole care mai intra într-un proces de fabricatie (prelucrare).

2. dupa forma bunurilor schimbate / comercializate:

- piete omogene ;

- piete uniforme

- piete diversificate.

3. dupa starea bunurilor supuse vânzarii-cumpararii:

- piata reala (bunuri existente pe piata);

- piata fictiva (exemplu bursa).

4. dupa locul (cadrul) desfasurarii operatiilor comerciale:

- piete locale;

- piete regionale;

- piete nationale;

- piete internationale;

- piata mondiala (unica si inseparabila).

5. dupa tipul în care se transfera bunul catre consumator:

- piete la termen;

- piete disponibile sa livreze;

- piete la vedere (care vând în orice moment).

6. dupa numarul si importanta participantilor:

- piata cu concurenta perfecta (pura);

- piata cu concurenta imperfecta.

7. în functie de raportul dintre cererea si oferta unui bun:

- piata vânzatorului;

- piata cumparatorului.