Contabilitate Publică

C A P I T O L U L 1

AUTORITĂŢI PUBLICE ŞI ALTE ORGANE CU ATRIBUŢII

ÎN REALIZAREA FUNCŢIILOR STATULUI

În orice societate organizată în stat “există trei funcţii: de edictare de reguli juridice sau

funcţia legislativă; de executare a acestor reguli sau funcţia executivă; de soluţionare a

litigiilor care apar în societate sau funcţia judecătorească. Fiecărei funcţii îi corespunde o

putere: puterea legislativă, puterea executivă, puterea judecătorească. Fiecare putere este

conferită unor organe distincte: puterea legislativă, adunărilor reprezentative; puterea executivă,

şefului statului, eventual şefului de guvern şi miniştrilor; puterea judecătorească, organelor

judiciare”1.

Statul trebuie privit, aşadar, ca "un ansamblu sistematizat de organe de stat (legiuitoare,

administrative, judecătoreşti), deseori denumite autorităţi statale (publice)2, . investite

cu forţă coercitivă, capabile să îndeplinească funcţiile pentru care au fost create.” Cele trei

funcţii fundamentale pot fi exercitate numai separat.

În tabelul 1 este prezentată organizarea statală a puterii potrivit Constituţiei României.

TABELUL 1

ORGANIZAREA STATALĂ A PUTERII POTRIVIT CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI

Autoritatea deliberativă

(Puterea legislativă)

Autoritatea executivă

(Puterea executivă)

Autoritatea judecătorească

(Puterea judecătorească)

Parlamentul

• Camera Deputaţilor • Senat

I. Administraţia centrală:

a) organele supreme ale administraţiei

publice - Preşedintele

României şi Guvernul;

b) organele centrale de specialitate:

- ministerele şi celelalte organe

subordonate Guvernului sau ministerelor;

- autorităţile administrative autonome;

c) instituţiile publice subordonate

ministerelor, regiile autonome

de interes naţional, companiile/

societăţile naţionale şi societăţile

comerciale la care statul

deţine capitalul majoritar;

d) instituţiile publice subordonate

autorităţilor administrative

autonome.

II. Administraţia de stat din

teritoriu:

a) prefecţii;

b) serviciile publice descentralizate

ale ministerelor şi ale

unora dintre celelalte organe

centrale.

III. Administraţia locală:

a) consiliile locale şi primarii;

b) consiliile judeţene şi preşedinţii

acestora;

Instanţele judecătoreşti

• Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

şi celelalte instanţe judecătoreşti

stabilite prin lege (judecătorii,

tribunale, curţi de apel etc.)

Ministerul Public

Consiliul Superior al Magistraturii

1I. Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a VI-a (revăzută şi adăugită), vol. II, Editura Actami,

Bucureşti, 1995, p. 9.

2Prin autoritate publică se înţelege un organ public, adică un colectiv organizat de oameni care exercită prerogativele

de putere publică “fie într-o activitate statală, fie într-o activitate din administraţia locală autonomă” [A. Iorgovan, Tratat de

drept administrativ, ediţia a II-a (revăzută şi adăugită), vol. II, Editura Juridică Nemira, Bucureşti, 1996, p. 351].

Autoritatea deliberativă

(Puterea legislativă)

Autoritatea executivă

(Puterea executivă)

Autoritatea judecătorească

(Puterea judecătorească)

c) instituţiile şi serviciile publice

de interes local ori judeţean,

regiile autonome de sub

autoritatea consiliului local sau

judeţean şi societăţile comerciale

la care o unitate administrativteritorială

deţine capitalul majoritar.

1.1. Autorităţile legislative

Potrivit Constituţiei României, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului

român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Acesta este alcătuit din Camera Deputaţilor

şi Senat. Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Resursele financiare ale Camerelor

sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea. Organizarea şi funcţionarea fiecărei

Camere se stabilesc prin regulament propriu.3

Cât priveşte personalul din serviciile Camerei Deputaţilor, acesta este condus de secretarul

general al Camerei. El este ordonator principal de credite, întocmeşte proiectul de buget

al Camerei Deputaţilor şi emite decizii în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. Camera Deputaţilor,

cu consultarea Guvernului, aprobă bugetul propriu şi îl înaintează Guvernului pentru

a fi inclus în proiectul bugetului de stat.

Activitatea serviciilor Senatului este condusă de către secretarul general. El este

ordonator principal de credite şi întocmeşte, împreună cu chestorii, proiectul de buget al Senatului.

Cu consultarea, de asemenea, a Guvernului, Senatul aprobă proiectul propriu şi îl înaintează

Guvernului în vederea includerii lui în proiectul bugetului de stat.

Veniturile proprii realizate de Camera Deputaţilor şi Senat se reţin integral de către

acestea pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital aferente activităţilor respective.

Administrarea, contabilizarea şi raportarea veniturilor şi cheltuielilor activităţilor finanţate

integral din venituri proprii se realizează în regim extrabugetar, iar disponibilităţile de la

finele anului se reportează în anul următor, pentru a fi cheltuite cu aceleaşi destinaţii. Biroul

permanent al fiecărei Camere poate aproba utilizarea încasărilor şi pentru alte destinaţii.

1.2. Autorităţile care realizează administraţia publică

Activitatea puterii executive (administraţiei publice) este înfăptuită de organe specializate

care alcătuiesc organele administraţiei publice. Acestea se împart, din punct de vedere

al atribuţiilor teritoriale, în organe centrale, care au competenţă pe întreg teritoriul ţării (Preşedintele

României, Guvernul, ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice

centrale), şi organe locale, ale căror atribuţii se exercită în limitele unităţii administrativ-

teritoriale în care funcţionează (judeţ, municipiu, oraş sau comună). În consecinţă, putem

vorbi de o administraţie publică centrală şi de una locală.

Autorităţile care realizează administraţia publică sunt:

a) Preşedintele României;

b) Guvernul României;

c) ministerele;

d) organele de specialitate ale administraţiei publice centrale subordonate Guvernului

sau ministerelor;

e) autorităţile administrative autonome centrale;

f) serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale unora dintre celelalte organe

de specialitate ale administraţiei publice centrale;

* Regulamentul Camerei Deputaţilor, Monitorul Oficial al României, nr. 50/25.02.1994; Regulamentul Senatului,

Monitorul Oficial al României, nr. 178/28.07.1993.

g) instituţiile publice, regiile autonome, societăţile comerciale la care statul deţine capitalul

majoritar şi companiile/societăţile naţionale subordonate organic4 sau, după caz,

funcţional5 ministerelor;

h) instituţiile publice subordonate organic sau, după caz, funcţional autorităţilor administrative

autonome centrale;

i) prefecţii;

j) autorităţile administrative autonome locale (consiliile locale, primarii, consiliile judeţene

şi preşedinţii);

k) instituţiile şi serviciile publice de interes local ori judeţean, regiile autonome de sub

autoritatea consiliului judeţean sau local şi societăţile comerciale la care o unitate administrativ-

teritorială deţine capitalul majoritar.