Control de Gestiune

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 1

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

• Cunoasterea noţiunii de control organizaţional şi elementele sale specifice

• Explicarea rolului controlului de gestiune în activitatea organizaţiilor

1.1 Noţiunea de control al unei organizaţii

Controlul unei organizaţii

Cele trei forme de control organizaţional

Controlul de gestiune, contabilitatea, managementul, marketingul formează acea parte a ştiinţelor sociale numite ştiinţe de gestiune.

Controlul organizaţional este definit ca un proces care înainte de o acţiune orientează, în cursul desfăşurării acţiunii ajustează şi, odată acţiunea realizată, evaluează rezultatele sale pentru a trage concluzii şi dispune pentru aceasta de un ansamblu de mecanisme menit să asigure calitatea deciziilor şi acţiunilor sale (Boisselier 1999).

Controlul este universal la nivelul unei firme deoarece se aplică la toate deciziile şi la toate acţiunile care se derulează, de unde rezultă necesitatea unei structurări a controlului organizaţional.

După câmpul de acţiune al controlului, respectiv în funcţie de nivelurile de decizie şi de acţiune care intervin într-o întreprindere, distingem:

• Controlul strategic – “se ocupă de procesele şi mijloacele ce permit managerilor să-şi fixeze şi ajusteze opţiunile strategice (în sfera controlului strategic intră stabilirea principiilor de elaborare a planurilor strategice, verificarea concordanţei între planificarea strategică şi celelalte dimensiuni ale funcţionării întreprinderii, verificarea adaptării strategiei firmei la ipotezele reţinute privind evoluţa mediului extern etc.)” . Este orientat către mediul extern organizaţiei şi operează cu decizii strategice cu efecte pe termen lung (între momentul deciziei şi apariţia consecinţelor ei existând un decalaj de până la 4-5 ani): obţinerea unui nou segment de piaţă, achiziţia unei firme concurente, diversificarea activităţii etc.

• Controlul de gestiune – “permite direcţiei întreprinderii să se asigure dacă deciziile de pilotaj (ale căror consecinţe apar la cel mult un an), luate în diferite entităţi ale firmei sunt coerente între ele şi că, pe termen scurt, acestea concură la îndeplinirea obiectivelor strategice. Pentru aceasta, controlul de gestiune se bazează pe tehnici de planificare pe termen scurt (anuale), pe un sistem de colectare şi prelucrare a informaţiilor şi pe o procedură de măsurare a performanţelor”. Este liantul între strategie şi execuţie, fiind garantul trecerii de la termenul lung la cel scurt şi invers.

• Controlul operaţional – “constă în asigurarea faptului că operaţiile elementare se derulează conform regulilor prestabilite şi vizează activităţile de producţie (de exemplu dacă este respectată reţeta de fabricaţie a unui produs alimentar), politica comercială (existenţa unui barem privind reducerile de preţ acordate clientelei, în funcţie de valoarea vânzării), activităţile administrative etc.” Este orientat către interiorul organizaţiei şi operează cu decizii curente. Controlul operaţional vizează deciziile operaţionale ale căror consecinţe apar la un interval foarte scurt, de la 1-6 luni.

La nivelul unei întreprinderi, exceptând formele de control formalizate (controlul strategic, de gestiune şi operaţional), pentru care există planuri pe termen lung, bugete anuale, proceduri scrise privind execuţia operaţiilor elementare, un departament de control intern etc., există şi o serie de factori care influenţează deciziile şi acţiunile (ex: educaţia, cultura, experienţa profesională, trăsăturile de personalitate etc.), factori care determină existenţa unui control “invizibil” . “Controlul invizibil face ca indivizii să aibă comnportamente diferite faţă de aceeaşi situaţie de gestiune, să accepte sau să respingă un anumit mod de conducere, să adere la anumite obiective ale administraţiei firmei sau să le considere innacceptabile”.

Test de autoevaluare 1.1.

1. Cum se defineşte controlul de gestiune al unei organizaţii?

2. Precizati care sunt cele trei forme de control organizaţional.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina

1.2. Definirea controlului de gestiune

Definirea controlului de gestiune

Legătura între informaţie, decizie şi controlul de gestiune

În literatura de specialitate, controlul de gestiune (management control,eng;contrôle de gestion, fr.) este definit ca procesul prin care managerii se asigură că resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă, eficacitate şi pertinenţă pentru realizarea obiectivelor organizaţiei.

Obiectivele organizaţiei sunt: lansarea unui nou produs, achiziţia unui concurent, accesul pe o piaţă nouă, realizarea unei fuziuni etc. Aceste obiective, fixate cu ocazia formulării strategiei, reprezintă elemente date pentru controlul de gestiune. Totuşi, achiziţia de noi experienţe ca urmare a acţiunilor corective cât şi evoluţia permanentă a contextului îi pot conduce pe manageri la reformularea acestor obiective.

Termenul de eficienţă (efficiency, eng. l’efficience, fr.) semnifică modul de utilizare al resurselor, adică rezultatul obţinut pe unitate de resurse angajate (efect/efort).

Resursele întreprinderii se referă la toţi factorii antrenaţi în circuitul economic al întreprinderii (active fixe, stocuri, resurse financiare, informaţii, resursele umane).

Eficacitatea (effectiveness, eng.; l’efficacité, fr.) reprezintă capacitatea organizaţiei de a-şi atinge obiectivele fixate. Un centru de responsabilitate devine eficient atunci când îşi realizează obiectivele cu consumul cel mai redus posibil.

Corelarea obiectivelor întreprinderii cu mijloacele ridică problema pertinenţei, adică obiectivele (ca volum şi calitate) trebuie să fie fixate în raport cu mijloacele existente sau mobilizabile într-un termen scurt.

“ Controlul de gestiune caută să conceapă şi să elaboreze instrumentele de informare destinate să permită responsabililor de a acţiona, realizând coerenţa economică globală între obiective, mijloace şi realizări. El trebuie considerat un sistem de informare util în pilotajul întreprinderii, deoarece el controlează eficienţa şi eficacitatea acţiunilor şi mijloacelor pentru atingerea obiectivelor”(Grenier, citat de Boisselier, 1999).

În vederea elaborării unui sistem de control de gestiune, managerii folosesc diverse instrumente de informare, care pot orienta acţiunea şi luarea deciziilor :

• informaţiile privind planurile pe termen mediu şi lung;

• statistici extracontabile, care privesc de regulă operaţiile curente;

• contabilitatea financiară şi analizele financiare;

• contabilitatea de gestiune;

• tablouri de bord;

• sistemul de bugete al întreprinderii.

Scopul “clasic” al controlului de gestiune este să colecteze, să analizeze, să difuzeze informaţii, în scopul luării deciziei. În general, decizia reprezintă transformarea informaţiilor primite de un decident în acţiuni, în cadrul unei organizaţii sau al unei părţi a organizaţiei. Calitatea deciziei şi obţinerea performanţei depind însă de calitatea informaţiei furnizată de controlul de gestiune. Astfel, pentru a fi utilă în actul decizional, informaţia furnizată de controlul de gestiune trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:

• să fie fiabilă ( să dea o reprezentare cât mai bună a realităţii);

• să fie actuală (furnizată în timp util);

• să fie completă (să indice toate elementele care să permită luarea deciziei);

• să fie pertinentă ( să fie adaptată problemei vizate);

• să fie accesibilă pentru decidenţi.

Producerea de informaţii de către controlul de gestiune destinate deciziilor manageriale trebuie să fie condiţionată de raportul dintre costul informaţiei şi valoarea acestei informaţii pentru gestionari ( valoarea trebuie să fie superioară costului). Astfel, “controlul de gestiune poate fi privit ca un instrument care permite managerului să adopte un comportament bazat pe o raţionalitate procedurală, adică un instrument care permite gestionarului sa-şi construiască un ansamblu de opţiuni şi să aleagă o soluţie satisfăcătoare, în funcţie de un anumit context” .

.