Control de Gestiune

Tematica curs: Notiunea de control organizational si elementele sale specifice, definirea si sfera controlului de gestiune, organizarea si exercitarea controlului de gestiune într-o organizatie, rolul controlului de gestiune în activitatea organizatiilor

Concepte de baza / cuvinte cheie: Conceptul de control organizational, sfera controlului de gestiune, principii si rolul controlului de gestiune

Angajamentul, implicarea studentilor: Parcurgerea referintelor bibliografice indicate.

Referinte bibliografice:

Ionascu I., Control de gestiune, Editura Economica, Bucuresti, 2003, pag.9 - 33

Caraiani C., Dumitrana M., Contabilitate de gestiune si control de gestiune  editia a 2a, Editura Infomega, Bucuresti, 2004, pag. 247 - 266

1.1 Notiunea de control al unei organizatii

Notiunea de control este utilizata în stiintele organizatiilor înca de la începutul secolului al XX-lea, de vreme ce Taylor (1911) sau Fayol (1918) au atribuit conducerii întreprinderii si functia de control. La început, prin controlul unei organizatii s-a înteles un control-sanctiune , adica o forma de control care are drept scop de a verifica adecvarea unei norme prestabilite la rezultatul unei actiuni (H. Fayol, 1918).

Mai târziu, o data cu extinderea standardizarii productiei si muncii, controlul a evoluat în sensul unui control bugetar, trecând de la rolul de a supraveghea a posteriori productia la acela de instrument al politicii previzionale a întreprinderii. Mutatiile din mediul de afaceri contemporan (complexitatea sporita a organizatiilor, aparitia de noi forme de concurenta, globalizarea si dereglementarea crescânda a pietelor, schimbarea rapida a tehnologiilor etc.) au dus la redefinirea notiunii de control al organizatiei, în sensul ca acesta reprezinta o actiune prin care se urmareste dominarea sau macar influentarea unui sistem.

Problematica controlului de gestiune

Astfel, controlul unei organizatii este definit ca un proces care înainte de o actiune orienteaza, în cursul desfasurarii actiunii ajusteaza si, odata actiunea realizata, evalueaza rezultatele sale pentru a trage învataminte utile (Boisselier, 1999).

Orice organizatie (o întreprindere producatoare de bunuri, o banca, un spital public, o asociatie non-profit etc.) dispune de un ansamblu de dispozitive, care au rolul de a oferi o asigurare a calitatii deciziilor si actiunilor, referential denumit control organizational (pentru o întreprindere se vorbeste de controlul întreprinderii). Controlul este universal la nivelul unei firme deoarece se aplica la toate deciziile si la

toate actiunile care se deruleaza, de unde rezulta necesitatea unei structurari a controlului organizational. Astfel, dupa câmpul de actiune al controlului, adica în functie de nivelurile de decizie si de actiune care intervin într-o întreprindere, distingem:

- controlul strategic, care se ocupa de procesele si mijloacele ce permit managerilor sa-si fixeze si ajusteze optiunile strategice (în sfera controlului strategic intra stabilirea principiilor de elaborare a planurilor strategice, verificarea concordantei între planificarea strategica si celelalte dimensiuni ale functionarii întreprinderii, verificarea adaptarii strategiei firmei la ipotezele retinute privind evolutia mediului extern etc.). Controlul strategic vizeaza deciziile si actiunile strategice ale managerilor (cum ar fi achizitia unui concurent, obtinerea unui nou segment de piata etc.), cu efecte pe termen lung, între momentul deciziei si aparitia consecintelor ei existând un decalaj de pâna la 4-5 ani, fiind un control orientat catre mediul extern al întreprinderii.

- controlul de gestiune permite directiei întreprinderii sa se asigure daca deciziile de pilotaj (ale caror consecinte apar la cel mult un an), luate în diferite entitati ale firmei sunt coerente între ele si ca, pe termen scurt, acestea concura la îndeplinirea obiectivelor strategice. Pentru aceasta, controlul de gestiune se bazeaza pe tehnici de planificare pe termen scurt (anuale), pe un sistem de colectare si prelucrare a informatiilor si pe o procedura de masurare a performantelor. Este liantul dintre strategie si executie (Caraiani, 2005).

- controlul operational, care consta în asigurarea faptului ca operatiile elementare se deruleaza conform regulilor prestabilite si vizeaza activitatile de productie (de exemplu, daca este respectata reteta de fabricatie a unui produs alimentar), politica comerciala (existenta unui barem privind reducerile de pret acordate clientelei, în functie de valoarea vânzarii), activitatile administrative etc., fiind un control orientat catre interiorul întreprinderii. Controlul operational vizeaza deciziile operationale ale caror consecinte apar la un interval foarte scurt, de 1-6 luni.

Din câte constatam, controlul de gestiune serveste ca legatura între controlul strategic si controlul de executie, fiind garantul trecerii de la termenul lung la cel scurt si invers. Cele trei forme de control organizational trebuie vazute ca fiind imbricate si nu doar legate între ele, conform urmatoarei reprezentari:1