Creșterea Economică

1. Interdependenţa dintre nevoia economică şl realitatea economică

Conform cu mulţi dintre susţinători, politica ofertei nu este ceva fix, dar un plan economic pe termen lung se bazează pe mărirea stimulen¬telor pentru investiţii prin reducerea ratelor impozitului. Susţinătorii ei nu cred că guvernul poate înţelege bine economia. In schimb, ei afirmă că este nevoie de timp pentru a încuraja investirea în instalaţii şi echipament industrial şi pentru a îmbunătăţi îndemînările profesio¬nale. Pentru a face investiţia necesară, întreprinderile şi indivizii trebuie să fie convinşi că ratele impozitului nu vor fi numai micşorate, dar vor fi menţinute scăzute pentru o perioadă de timp viitoare.

Aici s-a aflat punctul slab al economiei Reagan, de exemplu, care iniţial s-a bazat pe reducerea impozitului pe o perioadă de 3 ani. După reducerea impozitului din 1981, contribuabilii au avut un motiv mai puţin să creadă că viitorul apropiat ar fi mai diferit faţă de trecut. La fel cu aşa-numitele reduceri ale impozitului din anii '70, reducerile Reagan au părut mai puţin probabile de a fi reduceri permanente comparativ cu calea de mijloc ce corectează în general ridicarea ratelor impozitului. Deoarece creşterea pe termen lung depinde de perspectivele cotelor viitoare ale impozitului, mulţi oameni au rămas prudenţi faţă de investire, temători că veniturile lor ar urca în "fumul" impozitelor mai mari. Reforma fiscală din 1986 este încă prea recentă pentru a ajunge la concluzii definitive în privinţa impactului pe termen lung al acesteia.

Totuşi, nevoile liderilor politici, ce nu trebuie scăpate din vedere pentru perioada apropiată şi pentru următorul scrutin, pot fi contradic¬torii cu nevoile celor ce investesc, nevoi ce privesc o perioadă lungă de timp şi după impozitarea venitului obţinut din investiţii. Căutarea de fonduri de către oamenii politici pentru a asigura beneficii susţinători¬lor lor se poate folosi de neputinţa oamenilor pe termen scurt de a răspunde la creşterile impozitului.

O mare parte a veniturilor curente ale contribuabililor depinde de investiţiile trecute de capital fizic şi uman, ce nu pot fi modificate într-o perioada scurtă de timp. Oamenii nu pot distruge instalaţiile si utilai ele sau renunţa ia indemînările lor profesionale datorită creşterii ratelor impozitului. Astfel, politicienii pot decide să maximizeze profiturile pe termen scurt, localizînd ţara în punctul maxim al curbei Laffer pe termen scurt. Desigur, pe termen lung, contribuabilii vor răspunde la ratele mai ridicate ale impozitului, reducîndu-şi investiţiile. Un asemenea răspuns ar însemna o reducere pe termen lung a masei monetare naţionale, a venitului naţional şi a veniturilor din impozite.

Dacă totuşi politicienii procedează la o reducere, pe termen scurt, a ratelor impozitului, rezultatul poate fi dezastruos pentru ei. Veniturile din impozite vor scădea cel puţin pe termen scurt, deoarece oamenii nu vor fi capabili să-şi mărească investiţiile imediat, ca răspuns la micşorarea impozitului. Dacă cheltuielile guvernamentale nu vor fi reduse, rezultatul poate fi un deficit bugetar mai mare. Politicienii pot fi apoi acuzaţi de imprudenţă fiscală. Cînd deficitul bugetar va ajunge prea mare, susţinătorii reducerii impozitului vor fi frecvent criticaţi pentru lipsa lor de răspundere. Criticii amintesc teoreticienilor ofertei că o parte din ei au prevăzut că reducerea impozitului va duce la un deficit mai mic, nu la unul mai mare. în plus, politicienii care votează pentru reducerile impozitului pot fi acuzaţi de ignorarea (neglijarea) nevoilor sociale curente, începînd cu veniturile mai mici din impozite ce limitează capacitatea guvernului de asigurare a serviciilor sociale. Astfel, avantajele politice ale unei micşorări a impozitului pot fi folosite numai în viitor de către liderii politici.

Datorită neconcordanţei dintre nevoile economice şi realităţile siste¬mului politic, unii teoreticieni au sugerat stabilirea de verificări consti¬tuţionale a cheltuielilor guvernamentale şi a puterii de impozitare.

2. Creşterea economică şi dezvoltarea economică

În economia de piaţă, teoria macroeconomică este chemată să ela¬boreze regulile de utilizare optimală a resurselor naţionale limitate, precum şi modalităţile de realizare a bunăstării populaţiei. Pe tot parcursul cărţii am prezentat, sistematic şi ierarhizat, o multitudine de idei, principii, concepte, enunţuri şi reguli macroeconomice, cu care se poate reflecta şi explica realitatea economică. Acest ansamblu de cunoştinţe este valabil şi pentru economia de tranziţie şi are, poate, o mai mare utilitate într-o asemenea economie ce se caracterizează prin trecerea la noi structuri de proprietate, la noi forme de organizare, conducere, funcţionare si dezvoltare etc, care se consolidează conco¬mitent cu restrîngerea şi înlăturarea treptată a celor vechi.

Scopul final al fundamentării şi utilizării în practică a teoriei macro¬economice, ca de altfel a întregii teorii economice, este creşterea cali¬tăţii vieţii întregii naţiuni. Oînd spunem creşterea cautăţu vieţii nu trebuie să înţelegem doar creşterea nivelului de trai, deoarece nivelul de trai este doar o componentă, ce e drept principală, a calităţii vieţii. Nivelul de trai reflectă doar gradul de satisfacere a necesităţilor vitale ale populaţiei unei ţări, ale unui grup social sau ale unei persoane. Calitatea vieţii însă reflectă ansamblul condiţiilor naturale, tehnice, economice, sociale, politice, culturale, etice etc, care asigură integri¬tatea şi progresul biologic, social şi spiritual al fiinţei umane.

Se pune problema: dacă asigurăm creşterea economică într-o ţară, trebuie să fim satisfăcuţi, mulţumiţi? Răspunsul este unul singur: suntem satisfăcuţi dacă creşterea economică (creşterea PNB/locuitor) este însoţită şi de dezvoltare economică, adică de creşterea calităţii vieţii pe locuitor de la o etapă la alta. Spunem acest lucru deoarece se poate ca într-o ţară să se realizeze o creştere economică, dar să nu se realizeze o dezvoltare economică. Astfel, este posibil să se realizeze o creştere a PNB/locuitor, dar să nu crească nivelul de trai şi calitatea vieţii, adică să nu se îmbunătăţească mărimea şi structura veniturilor şi consumului de bunuri şi servicii ale populaţiei, să nu se îmbună¬tăţească structura demografică, condiţiile de muncă, starea de sănă¬tate, accesul la instruire, educaţie, cultură şi sport ale populaţiei, să se degradeze mediul înconjurător şi mediul social-politic etc.

Se pune acum o altă întrebare: cum este posibil ca să avem o creş¬tere economică şi să nu avem o dezvoltare economică? Explicaţia este simplă şi exemple de asemenea ţări sunt multe în lume. Astfel, ţări cu un potenţial economic puternic, care au asigurat un sistem relativ înalt de creştere economică pe perioade lungi de timp, nu au reuşit să reali¬zeze şi o dezvoltare economică corespunzătoare, adică o creştere a cali¬tăţii vieţii/locuitor, deoarece au irosit imense resurse pe înarmare. De asemenea, sunt ţări care, printr-o politică macroeconomică neraţională şi dictatorială, au irosit imense resurse pe proiecte economice gigantice şi ineficiente, ce au adus mai mult deservirii nivelului de trai şi calităţii vieţii în general. In această categorie putem include toate ţările foste comuniste şi o serie de ţări capitaliste care au dus o politică demenţială de creştere a puterii lor militare, cu consecinţe nefaste asupra mediului înconjurător şi dezvoltării lor economice.

Se pune deci o ultimă întrebare: ce trebuie să urmărească un macro-economist, creşterea economică sau dezvoltarea economică în ţara sa? Răspunsul este şi una şi alta, deoarece altfel irosim resursele realizînd o creştere economică, dar nu atingem scopul final al activităţii umane - creşterea continuă a calităţii vieţii. De aceea, în perioada de tranziţie la economia de piaţa, barometrul este creşterea calităţii vieţii fiecărui locuitor. Datorită faptului că în primii ani ai tranziţiei în România am asistat la un declin al creşterii economice, era şi firesc ca să se înregis¬treze şi un declin al dezvoltării economice.

In concluzie, pentru ca în perioada de tranziţie să înregistrăm o dezvoltare economică, este necesară mai întîi realizarea unei creşteri economice şi, paralel cu aceasta, o politică de utilizare raţională a re¬surselor în scopul creşterii bunăstării întregii naţiuni.