Dezvoltare Durabilă

CAPITOLUL 1. DEZVOLTAREA DURABILA:

CONCEPT MODERN SAU NECESAR ?

Obiective

Dupa ce veti studia acest capitol veti cunoaste:

- ce înseamna «dezvoltarea durabila» si când a aparut acest concept;

- când au avut loc cele trei conferinte ONU ce au avut principal subiect mediul;

- ce înseamna «mediul înconjurator»;

- care este «Strategia protectiei mediului în România».

Câteva clarificari conceptuale si terminologice

Dezvoltarea durabila = dezvoltare ce satisface nevoile generatiilor actuale fara a prejudicia

interesele generatiilor viitoare

Mediu = ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei : apa, aerul, solul si subsolul,

toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele

materiale în actiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale.

De la Adam Smith si pâna în zilele noastre, teoria economica analizeaza direct sau indirect

“dezvoltarea”. Visul oricarui capitalist a fost si este dezvoltarea afacerilor sale, cucerirea unor noi

piete, globalizarea. O data cu cresterea complexitatii conexiunilor din economia mondiala s-a simtit si

nevoia redefinirii de catre specialisti a acestui concept. Paradoxul stiintei economice este ca teoriile

sale sunt create dupa analiza fenomenelor, spre deosebire de alte stiinte în care teoria precede practica

(de exemplu Edison a inventat becul dupa multe experimente si calcule în laborator, în timp ce piata a

fost analizata mult dupa aparitia ei). Asa s-a întâmplat si cu conceptele dezvoltarii durabile sau

viabile. Dupa douazeci de ani de expansiune economica fara precedent, abia în anii ’70 apar primele

preocupari de redefinire a conceptului de dezvoltare.

1.1. Redefinirea conceptului de dezvoltare

Începând cu 1972, anul în care a fost publicat primul raport al Clubului de la Roma –

“Limitele cresterii” – si când a avut loc prima Conferinta a ONU asupra problemelor de mediu la

Stockholm, au fost identificate peste 60 de interpretari ale conceptului de dezvoltare, în noua viziune a

interdependentelor dintre problemele mediului înconjurator, bunastarii generale si procesului cresterii

economice1. una din aceste interpretari a dus la crearea termenului de ecodezvoltare, care subliniaza

necesitarea cautarii unor strategii concrete de dezvoltare capabile sa duca la folosirea rationala si

sanatoasa din punct de vedere ecologic a unui sistem dat , pentru satisfacerea nevoilor fundamentale

ale populatiei locale2.

1 Popescu, C-tin; Ciucur, D.; Popescu, I. – Tranzitia la economia umana, Ed. Economica, Bucuresti, 1996.

2 Timbergen, Jan – Restructurarea ordinii internationale. Raport catre Clubul de la Roma, Ed. Politica,

Bucuresti, 1978

Din cele peste 60 de interpretariale conceptului de dezvoltare, specialistii s-au oprit la cel ce

pare a defini, pentru moment, cel mai bine, rezolvarea problemelor umanitatii: DEZVOLTARE

DURABILÃ. Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare (CMED), cunoscut si sub

denumirea de “Raportul Brundtland” dupa numele initiatoarei acestui raport ce poarta titlul “Viitorul

nostru comun”, aparut în 1987, defineste dezvoltarea durabila ca fiind acea dezvoltare ce satisface

nevoile generatiilor actuale fara a prejudicial interesele generatiilor viitoare.

Dezvoltarea durabila înseamna în plan material mentinerea posibilitatilor si conditiilor de

viata pentru generatiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel putin la nivelul celor

existente pentru generatia actuala, precum si redresarea factorilor de mediu afectati de poluare. În plan

spiritual, dezvoltarea durabila înseamna mult mai mult; inseamna conservarea mostenirii faptelor de

cultura, realizate de cei din trecut si de cei de azi si dezvoltarea capacitatii de creatie în viitor, a elitei

celor care ne urmeaza3.

Conform definitiei date de CMED, dezvoltarea durabila implica faptul ca volumul total al

capitalului, format din capital fizic (masini, drumuri, hoteluri s.a.), capitalul uman (sanatatea

oamenilor, cunostintele si calificarea lor) si capitalul natural (padurile, aerul, apa si solul fertile),

ramâne constant sau creste în timp4.

Dupa ce denunta eroarea de a concepe mediul si dezvoltarea ca doua obiective distincte si

adverse, documentul CMED promoveaza pentru politicile si proiectele de dezvoltare o abordare

integrala potrivit careia, daca acestea sunt rationale din punct de vedere ecologic, trebuie sa determine

o dezvoltare durabila atât în tarile în dezvoltare, cât si în cele dezvoltate. În aceasta viziune rolul

prioritar revine masurilor preventive si anticipative fara a neglija însa masurile corrective imediate5.

Raportul recomanda, de asemenea, realizarea de reuniuni regionale si mondiale pentru a

promova integrarea mediului si a dezvoltarii economice. Pe linia unor asemenea evolutii generale, la

22 decembrie 1989, Adunarea Generala a ONU a adoptat Rezolutia nr. 44/228, prin care s-a convocat

o reuniune mondiala pe tema dezvoltarii si mediului.

Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea, a reunit, între 3 si 14 iunie 1992 la

Rio de Janeiro, 145 de presedinti, prim-ministri sau vicepresedinti, fiind socotita drept cea mai ampla

reuniune la nivel înalt din secolul XX. Cele mai importante documente adoptate la aceasta conferinta

sunt: Declaratia de la Rio asupra mediului si dezvoltarii supranumita “Carta Terrei”, Planul de actiune

intitulat “Agenda 21”, Conventia cadru privind schimbarile climatice, Declaratia privind padurile si

Declaratia privind desertificarea.

Singura institutie creata de catre Summit-ul de la Rio din 1992 este Comisia Dezvoltarii

Durabile (CDD), constituirea sa fiind prevazuta în capitolul 38 al Agendei 21: “Aranjamente

institutionale internationale “, iar functionarea sa înscriindu-se, conform Adunarii Generale a ONU, în

cadrul Consiliului Economic si Social.

Strategia de realizare a unei dezvoltari durabile are ca problema centrala existenta

colectivitatii umane atât în plan temporal, cât si spatial, precum si realizarea unui sistem coerent care

sa suporte costurile generate de dezvoltarea economico-sociala, de prevenire a poluarii si de înlaturare

a efectelor negative ale acesteia.