Extras din curs
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
1. Scurt istoric privind societăţile comerciale
2. Privire retrospectivă privind reglementarea şi evoluţia societăţilor comerciale în România
3. Noţiunea şi clasificarea societăţilor comerciale
4. Personalitatea juridică a societăţilor comerciale
1. Scurt istoric – privind societăţile comerciale
Aşa cum am afirmat anterior, ca entitate de natură contractuală, bazată pe asocierea liberă a membrilor ei, societatea comercială are o “istorie” de câteva mii de ani.
a) Primele reglementări apar în Codul lui Hamurapi (rege al Babilonului între anii 1792 – 1750 î.H.). El conţinea, printre altele, o serie de articole care reglementau activitatea comercială în mai multe dispoziţii:
- art. 66-100 – se refereau la camătă;
- art. 101-107 – reglementau activitatea negustorilor şi a auxiliarilor lor;
- art. 108-112 – dispuneau cu privire la activitatea cârciumilor.
De asemenea, se făceau referiri detaliate la contractele de locaţiune, de comision, precum şi la cele de împrumut.
b) În epoca romană, societatea comercială era considerată ca fiind “contractul consensual prin care două sau mai multe persoane se obligau să pună ceva în comun (un bun sau activitatea lor), cu scopul obţinerii unui câştig”. Funcţionau mai multe feluri de societăţi:
- societatea tuturor bunurilor prezente şi viitoare (societas omnium bonorum);
- societatea în care se punea în comun un singur lucru, de pildă un sclav (societas unius rei);
- societatea în care se puneau în comun veniturile (societas quoestus), considerată tipul comun de societate;
- societatea cu un singur fel de afaceri (societas alicuius negotionis), ca de exemplu, societatea publicanilor (societas publicanorum), care avea drept obiect, arendarea impozitelor statului.
Trebuie să menţionăm faptul că, în dreptul roman, societăţile comerciale (cu excepţia societăţii publicanilor), nu aveau personalitate juridică.
c) În perioada care a urmat cruciadelor, asistăm la extinderea schimburilor comerciale. În aceste condiţii, apare societatea în comandită, care constituia o soluţie pentru mobilizarea sumelor de bani deţinute de persoanele lovite de interdicţia de a specula fondurile proprii (nobili, clerici) şi folosirea lor în acte de comerţ profitabile. Deoarece deţinătorii de fonduri (comanditarii) aveau interesul ca numele lor să rămână secret, nu se amestecau în gestiunea societăţii, de care se ocupau comanditaţii.
d) În aceeaşi perioadă a apărut şi societatea în nume colectiv, care prin felul în care era organizată, răspundea interesului ca negoţul întemeiat de un comerciant să poată fi continuat, după moartea sa, de către descendenţii lui, sub aceeaşi firmă.
e) În secolele XVI-XVII, asistăm la extinderea domeniilor coloniale. Acţiunile care vizau acest lucru, necesitau la rândul lor, importante capitaluri, care au fost obţinute în Olanda, Franţa, Anglia, etc., prin înfiinţarea societăţilor anonime pe acţiuni. Printre primele astfel de societăţi putem menţiona:
- Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602);
- Compania Olandeză a Indiilor Occidentale;
- Compania Noii Franţe; etc.
f) În Germania, printr-o lege din anul 1897, s-a introdus o nouă formă de societate, care s-a extins rapid: societatea cu răspundere limitată. Prin ea se încerca îmbinarea avantajelor societăţilor de capitaluri cu cele ale societăţilor de persoane.
În prezent, societăţile comerciale reprezintă cea mai însemnată categorie de persoane juridice din economia mondială.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Economia Firmelor.doc