Economia Politicilor Sociale

1. IERARHIZAREA NEVOILOR UMANE

Evoluţia istorica a existentei omenirii atat pe plan social, cat şi cultural a determinat o permanenta preocupare in a gasi elementele fundamentale ce stau la baza interactiunii cauza/efect in implinirea nevoilor pe tot parcursul vietii.

In dinamica specifică a sistemului de nevoi, cat si in diversificarea nevoilor individuale şi de grup exista o logică şi o conexiune funcţională ale acestora.

Gruparea principalelor repere de tratare a ierarhizarii nevoilor umane au in vedere diverse abordari, de exemplu ierarhizarea nevoilor umane din punct de vedere psihologic - prezentat intr-un mod deosebit de complex prin Piramida lui Abraham Maslow -, dar exista si alte optiuni utilizate.

Piramida lui Abraham Maslow are in vedere faptul ca fiinţele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute şi că nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la cele superioare.

Oamenii sunt fiinţe care sunt atrase mai degrabă de un sistem de stimuli, obiceiuri sau impulsuri instinctive a caror sursa de declansare ramane de descoperit in continuare.

Nevoile oamenilor au în comun faptul că sunt instinctive, însă se deosebesc prin aceea că au un grad de prioritate si de intensitate diferit, unele fiind mult mai puternice decât altele.

Nevoile principale sunt aşezate la baza piramidei, iar cu cât se urcă spre vârful piramidei, cu atât importanţa si primordialitatea lor scade.

Clasificarea nevoilor umane caracterizate de psihologul Maslow sunt următoarele, începând de la baza piramidei şi terminându-se în vârf:

IERARHIZAREA NEVOILOR UMANE

V - dezvoltarea personalităţii proprii

- dezvoltarea competenţelor - monopol

- autoperfecţionarea

Auto- - dezvoltarea elementelor de cultură, etică

realizare - dezvoltarea spirituală

Recu- IV - prestigiu

noaşterea - putere politică, etc.

în plan social

III - familie

Nevoia - grup profesional

socială de grup - ordine publică, etc.

- crearea si mentinerea locurilor de munca, instruire;

Securitate II - pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de

muncă;

socială-de siguranta - accidente de muncă, boli profesionale;

- asigurare socială de sănătate , asigurare de bătrâneţe;

- asistenţă socială – incluziune sociala

I - hrană

Nevoi fiziologice, - adăpost

materiale - fundamentale - îmbrăcăminte

- trebuinţe, utilităţi de conservare, supravieţuire, etc.

I. Nevoi fiziologice- fundamentale reprezinta acele nevoi care tin de declansarea instinctelor de autoconservare, fiind atat cele mai puternice, cat si cele mai importante nevoi ale omului. Aceste nevoi sunt indispensabile pentru a supravieţui: a mânca, a bea, a dormi, a se proteja de intemperii, etc. Satisfacerea acestor nevoi este necesară pentru a rămâne în viaţă, pentru a-si conserva existenta speciei umane.

Gradul de satisfacere ale acestor nevoi determina in buna parte declansarea stimulilor pentru realizarea nevoilor superioare.

II. Nevoia de siguranţa- securitate sociala

Odată ce nevoile fiziologice- fundamentale sunt satisfăcute, intervine nevoia şi dorinţa de a satisface nevoile de siguranţă legate de cadrul general de desfasurare a vietii.

Orice fiinţă umana are nevoie să se simtă protejată în faţa oricărei ameninţări a vieţii.

Cu toţii avem nevoie de securitatea valorilor acumulate, de siguranta pastrarii acestora in timp.

In cazul tuturor societăţilor, pentru orice individ viaţa, sănătatea, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor materiale sunt valori fundamentale şi prioritare.

Necesitatea de a trăi într-o siguranţă este indispensabilă oricărui cetăţean din zilele noastre, acesta dorind să-şi protejeze propria persoană şi bunurile sale împotriva evenimentelor păguboase, dăunătoare, nedorite.

III. Nevoia sociala de grup- odată acoperite necesităţile de bază ( I si II ), aceasta este cea mai importantă.

Nimeni nu poate să se realizeze ca persoană fără a fi dorit şi acceptat de către celelalte fiinţe omeneşti. Aceste nevoi vizeaza cele de prietenie, de familie, de apartenenţă la un grup.

Relaţia cu celelalte persoane la un nivel afectiv profund este forma obişnuită de a satisface această necesitate.

Lipsa de apartenenta la un grup social de orice dimensiune poate să dea nastere la importante dezechilibre in viata personala a indivizilor.

IV. Nevoia de recunoastere in plan sociala se refera la respectul de sine, cel ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competenţă cat si recunoaşterea venită din partea altor indivizi, care rezulta din sentimentul de putere, prestigiu, acceptare, etc.

Fiecare fiinţă umană are nevoie să se respecte pe ea însăşi şi să aibă o concepţie potrivită despre propria sa persoană.

Nesatisfacerea nevoilor de stimă determina descurajare şi pe termen lung complexe de inferioritate.

V. Nevoia de autorealizare se refera la faptul că oamenii urmaresc un grad mai inalt de implinire-perfectiune. Ei pot căuta cunoştinţe, linişte, experienţe estetice, împlinire de sine.

Fiecare fiinţă umană are nevoie să se respecte pe ea însăşi şi să aibă o concepţie potrivită despre propria sa persoană.

Autorealizarea include obiective mai înalte şi mai abstracte ca de exemplu: bunătate, dreptate, adevăr, perfecţiune, dezvoltare spirituala, etc. Aceste valori sunt tot mai fragile, ca şi vârful piramidei.

In satisfacerea nevoilor oamenii, statul, societatea in sine, este preocupat in cadrul tuturor modelelor politice de dezvoltare economico- sociale sa asigure cadrul de desfasurare si de împlinire a trebuinţelor omeneşti şi de promovare a mijloacelor pentru satisfacerea acestora in conditii diverse.

Reflectand asupra modului in care este abordata satisfacerea nevoilor oamenilor de-a lungul timpului, inclusiv in prisma Piramidei lui Maslow, se poate concluziona faptul ca:

- ponderea proporţiilor trunchiului de piramidă- a nevoilor- este diferita în timp şi spaţiu şi se intercondiţionează în mod reciproc;

- ierarhizarea este determinată de modelul politico-social si are un caracter istoric;

- nivelul de dezvoltare economico–sociala influenţează in mod esential soliditatea segmentelor nevoilor umane in ierarhizarea lor;

- gradul de acoperire a nevoilor umane au la baza politicile sociale reglementate si aplicate in interconditionalitatea lor structurala si teritoriala.

2. ASPECTE GENERALE PRIVIND FORMAREA CONCEPTIEI DE ECONOMIE SOCIALA

Economia sociala contemporana este profund înradacinata în trecut, în conceptele socio-filozofice care au aparut în secolul al XIX – lea.

Aceste concepte fac trimitere la ideile socialismului, liberalismului si solidaritatii crestine. Primii socialisti “ utopici ” francezi – Claude Henri de Saint Simon si Charles Fourier – au criticat sistemul relatiilor sociale de productie de tip cooperatist al epocii si au propagat ideile unei reconstructii totale a sistemului statal si de stabilire a unor noi structuri sociale si de noi raporturi de munca