Economia Serviciilor

CAP.1. CONŢINUTUL ŞI SFERA DE CUPRINDERE A SERVICIILOR

1.1. Conceptul de serviciu

1.2. Caracteristicile serviciilor

1.3. Serviciile şi sectorul terţiar

OBIECTIVELE CAPITOLULUI

După studierea acestui capitol, ar trebui să puteţi:

- Să definiţi serviciile şi să evidenţiaţi principalele lemente care le deosebesc de produsele tangibile.

- Să prezentaţi caracteristicile serviciilor şi implicaţiile acestora asupra comerţului “invizibilului”.

- Să recunoaşteţi activităţile de servicii cuprinse în diferite clasificări (nomenclatoare) oficiale,

internaţionale sau naţionale;

- Să vă formaţi un punct de vedere referitor la termenii utilizaţi referitor la activităţile de servicii în

limbajul uzual, precum şi în cel de specialitate.

CUVINTE CHEIE:

- Servicii:

- activităţi al căror rezultat este nematerial;

- activităţi oferite la vânzare care produc avantaje şi satisfacţii fără a antrena un schimb fizic sub forma

unui bun;

- ansamblul de avantaje şi satisfacţii procurate fie direct, fie prin folosirea unui bun pe care l-a

achiziţionat beneficiarul serviciului, sau a dreptului de a-l utiliza;

- schimbări în condiţia unei persoane sau a unui bun, care sunt rezultatul activităţii, pe bază de comandă,

a unei alte unităţi economice;

- activităţi economice care nu sunt nici agricultură, nici industrie, nici construcţii;

- servucţie - procesul de producţie a serviciilor;

- sector terţiar - ansamblul unităţilor a căror activitate principală constă în producţia şi/sau

comercializarea serviciilor;

- imaterialitate - caracteristica serviciilor de a nu putea fi percepute cu ajutorul simţurilor;

- nestocabilitate (perisabilitate) - caracteristica serviciilor de a nu putea fi păstrate în vederea unui

consum ulterior;

- eterogenitate (variabilitate) - caracteristica serviciilor de a nu fi omogene ( de a fi diferite);

REZUMAT:

Evoluţia economiei moderne înscrie între orientările sale fundamentale dezvoltarea şi diversificarea

serviciilor. Constituite astăzi într-un sector distinct al economiei, caracterizate printr-un dinamism înalt, serviciile

îşi pun amprenta asupra activităţii desfăşurate în celelalte compartimente, asupra modului de valorificare a

resurselor umane şi natural – materiale, având o contribuţie majoră la progresul economic şi social.

Expansiunea serviciilor, creşterea rolului lor în viaţa societăţii se manifestă ca trăsături ale

evoluţiei în majoritatea ţărilor lumii, argumentând, pentru etapa actuală, denumirea de “societate a

serviciilor”.

1.1. Conceptul de serviciu

Importanţa crescândă a serviciilor în economie, ascensiunea rapidă şi evoluţia spectaculoasă din

ultimele decenii au intensificat preocupările pentru cunoaşterea acestui sector.

Există numeroase accepţiuni ale termenului în viaţa cotidiană.

Astfel, serviciile pot fi privite ca ocupaţii (îndatoriri) ale unor persoane, ca funcţii, acţiuni, sau munci

prestate în folosul cuiva, ca organisme sau subdiviziuni făcând parte dintr-un ansamblu administrativ sau

economic. De asemenea, termenul de servicii este asociat şi ideii de terţiar sau sector terţiar având două accepţiuni

diferite: pe de o parte, ansamblul de “meserii” (de exemplu, contabili, secretare, vânzători etc.) care se exercită în

societăţi de servicii (bănci, companii aeriene…) sau în întreprinderi industriale ori agricole; pe de altă parte,

ansamblul unităţilor de producţie, individualizate din punct de vedere statistic, a căror activitate principală constă

în oferirea de servicii şi care corespunde noţiunii statice de ramură.

Alţi autori apreciază că termenul de “servicii” poate fi utilizat în patru modalităţi diferite şi anume:

service industry – cu referire la întreprinderile cu activitate intangibilă sau nestocabilă, service products –

însemnând rezultatul obţinut de industria serviciilor dar şi de alte sectoare economice, service ocupations –

vizând îndatoririle / tipologia muncii lucrătorilor din domeniul serviciilor şi service functions – ca activităţi

implicate în munca desfăşurată în interiorul economiei primare sau în afara acesteia.

Ca termen de specialitate, noţiunea de serviciu acoperă un domeniu mult mai restrâns delimitat de

sensul de utilitate, de valoare de întrebuinţare. În acest context, serviciile sunt definite ca activităţi utile,

destinate satisfacerii unei nevoi sociale.

Evident că serviciile ca efecte ale unor bunuri (exemplu: automobilul, televizorul) sau ale acţiunii

unor factori naturali (exemplu: strălucirea soarelui, izvoarele termale) sunt indispensabile omului, cel mai

adesea însă, transformarea, din potenţiale în efectiv, a calităţilor bunurilor şi factorilor naturali reclamă

intervenţia muncii omului. Abordarea serviciilor ca o categorie economică, presupune restrângerea la acele

activităţi ce implică anumite relaţii speciale de producţie. Şi în acest cadru, oarecum mai limitat, există o

paletă largă de interpretări ale noţiunii, determinate de profunzimea cercetărilor şi scopul în care au fost

elaborate, de aspectul luat în discuţie etc.

Definirea serviciilor face necesară aducerea în discuţie a unor elemente suplimentare de identificare,

de delimitare a lor în raport cu celelalte activităţi din economie. Cele mai multe dintre definiţiile existente în

literatura de specialitate au ca obiect separarea serviciilor de bunuri, determinarea conţinutului serviciilor ca

sector distinct al economiei.

În privinţa delimitării servicii-bunuri, teoreticienii mobilizează unul sau mai multe criterii

reprezentând conţinutul activităţii sau rezultatul acesteia, forma de exteriorizare a serviciilor, particularităţile

realizării actului de vânzare – cumpărare, relaţia dintre producţie şi consum etc.

Majoritatea definiţiilor pun accent pe faptul că serviciile sunt activităţi al căror rezultat este

nematerial şi deci nestocabil, nu se concretizează în produse cu existenţă de sine stătătoare.

Prin comparaţie, în cazul producţiei materiale, a bunurilor, rezultatul se poate separa de procesul de

creare având o existenţă spaţială şi temporală distinctă; obiectele (bunurile) pot fi transportate (deplasate) în

spaţiu, pot fi stocate, iar consumarea lor se realizează, de regulă, în alte locuri şi momente decât cele în care

au fost produse.