Economia UE - Curs 2

Dinamica procesului de integrare europeana

Particularitatile si dinamica regionalismului European

- Integrarea europeana trebuie studiata ca un proces complex si nu ca un inventar de etape mai mult sau mai putin interdependente;

- Integrarea europeana a fost, în mare masura, un fenomen cu pronuntata tenta politico-ideologica, nefiind ghidata de minutioase calcule economice care sa evidentieze distinct costurile si beneficiile unui astfel de proces;

- Primul pas articulat în directia integrarii de tip modern a fost facut în 1944 prin crearea Benelux.

- În 1951 prin Tratatul de la Paris s-a lansat CECO, care a avut la baza, cu precadere, determinanti politici. Tratatul viza în principal:

- Realizarea unei piete comune a carbunelui si otelului;

- O înalta Autoritate avea ca sarcina principala, sa stabileasca preturi minime, cote nationale de productie si sa întareasca legislatia în domeniul concurentei;

- CECO a presupus o coordonare a proceselor investitionale, eliminarea taxelor vamale si a altor bariere cu efect echivalent, precum si armonizarea masurilor de stimulare a productiei;

- Între tarile fondatoare ale CECO s-a negociat o Comunitate europeana pentru aparare si o Comunitate politica;

- În 1955 s-au elaborat proiectele privind crearea unei Piete Comune compuse din CEE si EURATOM, care s-a consacrat în 1957 prin semnarea tratatelor constitutive la Roma;

- La început cele trei Comunitati au avut arhitecturi institutionale separate, dar începând cu anul 1967, printr-un tratat de fuziune institutionala, s-a ajuns la un singur Consiliu, Parlament, Comisie Executiva, Curte de Justitie, constituind ceea ce s-a numit Comunitatile Europene, devenite, prin Tratatul de la Maastricht –Uniunea Europeana.

Etapa –Uniune vamala

1. Eliminarea completa dar treptata a taxelor vamale de import si export la produsele industriale si agricole;

2. Eliminarea treptata a restrictiilor cantitative si a altor bariere cu efect echivalent;

3. Instituirea unui sistem unitar de impozite interne indirecte;

4. Adoptarea unui tarif vamal comun si a unei legislatii vamale unitare;

5. Armonizarea reglementarilor cu privire la concurenta la nivelul întregului spatiu integrat;

Principalele momente ale redefinirii

1973 – CE se extind prin aderarea Marii Britanii, Danemarcei si Irlandei;

1981 - adera Grecia

1986 – CE se largeste spre sud prin aderarea Spaniei si a Portugaliei;

1987 – intra în vigoare, dupa ratificare, Actul Unic European care pune bazele Pietei Unice Interne a “celor patru libertati”;

1993 - intra în vigoare TUE;

1995 - adera Austria, Finlanda si Suedia;

1 mai 2004 – UE se extinde cu înca 10 membrii.

1 ian 2007 – vor adera Romania si Bulgaria

Lectii desprinse din evolutia procesului de integrare europeana

1. În momentele de recesiune economica, Comisia a avut rolul principal în pastrarea înclinatiei spre adâncirea integrarii;

2. Comisia a rezistat tentatiei de a exacerba rolul reglementarilor comunitare peste limita de acceptabilitate a guvernelor nationale. Acest comportament s-a tradus în: a) Obtinerea parteneriatului companiilor cu privire la calendarul actiunilor întreprinse;

b) Obtinerea acordului tuturor tarilor membre cu privire la toate componentele programelor lansate;

c) Refuzul de a da o anumita ordine de prioritate unor obiective,

d) Evaluarea atenta a dimensiunii bugetare a obiectivelor si a aspectelor sensibile;

3. Cea mai mare atractie gravitationala, UE a exercitat-o initial asupra tarilor membre ale AELS pentru ca ulterior aceeasi atractie sa fie exercitata fata de TECE;

4. Tratatul de la Maastricht a adaugat la dimensiunea economica – o dimensiune referitoare la AIJ si la PESC (la nivel interguvernamental) consacrând însa “geometria variabila”

5. Integrarea europeana se va adânci , îsi va largi arealul geografic si va reusi pentru ca arhitectii sai s-au dovedit realisti când au stabilit ce si când se va realiza;

6. În tot procesul de integrare au prevalat compromisul si pragmatismul si, desi maximizarea bunastarii a fost o conditie esentiala, artizanii integrarii au operat deseori cu “optimul de gradul doi” evitând stagnarea sau regresul procesului.

Contextul economic care a condus la AUE

- În 1985 , CE avea în dezbatere un plan foarte ambitios – definitivarea pietei unice europene;

- S-a semnat AUE adoptat în iunie 1985, ratificat de cele 12 tari membre în perioada 1986-1987, si intrat în vigoare la 1 iulie 1987.

- Un economist francez avertiza ca razboiul declansat de SUA si apoi Japonia contra Europei “nu se da cu dolari, cu petrol, cu tone de otel sau cu masini moderne, ci cu imaginatie creatoare si cu talent managerial”;

- Desi se realizase uniunea vamala, constructia integrativa pierdea din dinamism, iar obiectivele privind realizarea UEM se aflau departe,

- Integrarea industriala, cea economica în general si nu doar cea comerciala se împiedica de barierele fizice , tehnice si fiscale;

- Actul Unic introduce notiunea de “spatiu fara frontiere” concept mai larg decât cel de “piata comuna”;