Extras din curs
FUNDAMENTE TEORETICE ALE
INTEGRARII ECONOMICE
Conceptul de integrare economica se refera la eliminarea frontierelor economice între tari, astfel încât existenta frontierelor nationale sa nu mai influenteze alocarea resurselor.
Acesta este un deziderat foarte ambitios, deoarece frontierele nationale nu delimiteaza doar teritorii unde functioneaza legi si reglementari diferite si unde circula monede diferite (acestea putând fi, eventual, unificate), ci si spatii geografice caracterizate prin diferente de limba, cultura, obiceiuri. În functie de ipotezele formulate de diferitele studii, estimarile cu privire la impactul comprimant asupra schimburilor pe care îl are inexistenta unei limbi comune ambilor parteneri indica o reducere a comertului bilateral cu 50-80%.
Integrarea economica europeana este un proces în continua extindere, pe doua coordonate:
- în adâncime, atât prin cresterea numarului de domenii reglementate la nivel supranational (care tin de „competenta Comunitatii”), cât si în sens propriu, prin adoptarea în domeniile aflate în competenta Comunitatii de reguli tot mai cuprinzatoare si generatoare de apropiere între statele membre
- în largime, prin cresterea numarului de membri ai gruparii integrationiste
FORME DE INTEGRARE ECONOMICA
Clasificarea-standard îi apartine lui Bela Balassa (1975) si ea distinge între:
- zona de liber schimb
- uniunea vamala
- piata comuna
- uniunea economica
- integrarea economica totala
Ordonarea este facuta în sensul crescator al gradului de integrare economica dintre partenerii la asemenea grupari.
Unele dintre distinctiile operate de Balassa între diferitele forme de integrare pe care le-a identificat ne apar în prezent artificiale, în sensul ca nu se regasesc în lumea reala. De aceea, clasificarea pe care o prefera autorii contemporani este putin diferita de a lui Balassa. Trebuie precizat ca nu exista o unanimitate de opinii cu privire la aceasta classificare si la caracteristicile definitorii ale elementelor sale.
1. Acord comercial preferential partial
- partenerii îsi acorda reciproc un tratament comercial mai bun decât cel aplicat tertilor (tipic, taxe vamale reduse, eventual la nivel zero) pentru diferite bunuri care fac obiectul comertului reciproc
- regulile comerciale internationale, stabilite sub egida Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), nu permit existenta unor asemenea acorduri decât între tari în curs de dezvoltare
2. Zona de liber schimb
- partenerii elimina (nu doar reduc) barierele comerciale (nu doar taxele vamale) care afecteaza cvasi-totalitatea comertului reciproc (nu doar o parte din acesta); aplicarea de restrictii asupra fluxurilor commerciale reciproce poate fi, totusi, permisa în cazuri exceptionale: masuri de salvgardare, restrictii din considerante legate de situatia balantei de plati externe
- fiecare parte îsi pastreaza independenta formularea regimului comercial aplicabil tarilor nemembre
Desi s-au facut frecvent asemenea sustineri, nu exista nici o ratiune economica pentru care acordurile de liber schimb ar trebui încheiate doar între tari cu un nivel comparabil de dezvoltare economica si prosperitate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Economie Europeana
- Curs_econ_eur_I.doc
- Curs_econ_eur_II.doc
- Curs_econ_eur_III.doc
- Curs_econ_eur_IV2.doc
- Curs_econ_eur_V.doc
- Curs_econ_eur_VI.doc
- Curs_econ_eur_VII.doc
- Curs_econ_eur_VIII.doc
- Istoricul Extinderii UE.doc