Economie Mondială

Tendinte actuale în economia mondiala

Capitolul I

FUNDAMENTELE ECONOMIEI MONDIALE

Introducere

Acest capitol abordeaza aspectele conceptuale ale economiei mondiale pentru întelegerea tendintelor pe plan mondial a fenomenelor si proceselor economice.

Activitatea la nivel microeconomic este conditionata de fenomene si procese ce au loc la nivel mondoeconomic. Cunoasterea caracteristicilor mediului economic international, a principalelor tendinte ale pietei mondiale reprezinta conditia sine qua non a succesului în afaceri.

Obiective operationale

Dupa parcurgerea acestui capitol veti putea sa:

- definiti si sa întelegeti conceptul de economie mondiala;

- analizati componentele economiei mondiale;

- întelegeti interdependentele între statele lumii;

- identificati tendinte ale economiei mondiale;

Cuvinte cheie

Principalele cuvinte cheie ale acestui capitol sunt: microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie, diviziunea internationala a muncii, piata mondiala, fluxuri economice, circuit economic mondial, scenariu.

Economia de piata (nationala) a unei tari nu poate fi viabila, nu poate exista decât în legatura cu economia de piata a altor tari.

Orice tara, oricât de dezvoltata ar fi ea, nu se poate izola de restul lumii rezolvându-si singura problemele cu care se confrunta si refuzând sa ia în calcul contextul international.

Conceptul de economie mondiala - desemneaza ansamblul economiilor nationale ale statelor lumii privite în interdependenta complexa si contradictorie a legaturilor economice1 dintre ele (legaturi stabilite pe planul comertului exterior, cooperarii în productie, prestarilor de servicii, a relatiilor valutar-financiare, în stiinta si tehnologie etc).

Economia mondiala este o ramura relativ noua a stiintei economice ce studiaza legitatile schimbului reciproc de activitati la scara mondoeconomica si conditiile internationale ale reproductiei.

Primele studii cu caracter mondoeconomic apartin reprezentantilor scolii clasice burgheze, David Ricardo si Adam Smith  teoreticieni ai problemelor precum: comertul international, formarea preturilor externe, diviziunea internationala a muncii. Mai apoi, John Stuart Mill (1844) dezvolta teorii cu privire la preturile internationale si schimburile între tari.

Marx si Engels vorbesc despre interdependenta universala a natiunilor, dezvoltând teorii asupra legii valorii pe piata mondiala si diviziunii internationale a muncii.

1 I. Bari  Economia mondiala Editura Didactica si Pedagogica R.A. Bucuresti, 1997

Economia mondiala este determinata de procesele care au loc pe plan intern si de gradul în care fiecare economie nationala participa la ansamblul relatiilor internationale prin specializare în cadrul diviziunii internationale a muncii.

Elementul cheie al economiei mondiale ramâne asadar economia nationala. Economiile nationale sunt agenti ai vietii economice internationale alaturi de organismele si societatile transnationale, agenti ce se manifesta prin intermediul fluxurilor comerciale, tehnologice, financiare alaturi de institutiile ce asigura ordinea internationala.

La formarea si consolidarea economiei mondiale au contribuit o serie de factori economici si politici impulsionati de marile descoperiri geografice (sec. XVXVI).

Cei mai multi teoreticieni sustin ca economia mondiala s-a conturat la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea ca urmare a formarii statelor independente si generalizarii primei revolutii industriale.

La o economie mondiala unitara s-a ajuns printr-un proces îndelungat, dar accelerat în perioada postbelica de rolul institutiilor si organismelor internationale în negocierea problemelor de natura economica si politica si în stabilirea principiilor ce trebuie sa guverneze legaturile dintre statele lumii.

Asadar, principalele componente ale economiei mondiale sunt:

- diviziunea internationala a muncii;

- economiile nationale;

- piata mondiala;

- relatiile economice internationale;

- organismele si societatile transnationale.

Economia mondiala se bazeaza pe un sistem amplu de interdependente economice internationale în cadrul caruia interesele si problemele economiilor nationale se întrepatrund.

Interdependentele economice internationale reprezinta, de fapt, relatiile de cooperare reciproc avantajoase între state suverane, bazate pe principiile dreptului international, pentru progresul fiecarei economii nationale.

Un aspect esential al situatiei specifice în care se afla economia mondiala contemporana îl constituie asimetria profunda dintre nivelurile de dezvoltare ale statelor, ceea ce influenteaza în mare masura interdependentele economice internationale. Astfel se obtin decalaje adânci între tari atât în ceea ce priveste PNB pe locuitor, cât si între nivelurile de productivitate a muncii sociale.

In ultimele decenii au avut loc schimbari si în ceea ce priveste centrele de putere economica. Au disparut sau si-au pierdut din importanta, unele dintre acestea, în schimb, au aparut si au tendinta sa se dezvolte altele ca urmare a evolutiei PIB/locuitor si a productivitatii muncii, a evolutiei preturilor la sursele de energie primara, în special la petrol, a cresterii sau scaderii dobânzilor la creditele acordate diferitelor tari, etc.

Diviziunea internationala a muncii

Baza obiectiva a interdependentelor o reprezinta diviziunea internationala a muncii. Aceasta determina relatiile care se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltarii productiei si comertului mondial, precum si locul si rolul fiecarui stat în circuitul mondial al valorilor materiale.