Economie publică și privată

Introducere

Stiinta economiei s-a conturat in timp intr-un amplu proces de confruntare a diverselor curente de gandire economica, ajungandu-se la un anume consens intre specialisti conform caruia economia studiaza sistemul activitatilor economice in integralitatea sa. Obiectivul ei de cercetare se delimiteaza nu prin sectionari de un fel sau altul in realitatea economica, ci printr-un mod specific de abordare, prin functiile teoretico-metodologice pe care le indeplineste si prin concluziile pe care le formuleaza in numele intregului sistem al stiintei economice. Economia realizeaza o serie de abordari benefice din perspectiva teoriei economice pozitive si normative care apar in cadrul celor doua tipuri de economie: publica si privata.

Economia analizeaza acele principii si reguli pe baza carora se poate ameliora relatia dintre nevoi si resurse, dintre resursele economice limitate, rare, tot mai costisitoare si greu de procurat, pe de o parte, si nevoile umane nelimitate, in continua diversificare si rafinare, pe de alta parte. Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane economia reprezinta: ‘ansamblul activitatilor umane desfasurate în sfera productiei, distributiei si consumului bunurilor materiale si serviciilor’.

Conform definitiei lui Paul A. Samuelson ‘economia este stiinta despre modul in care oamenii si societatea invata sa aleaga, cu trecerea timpului, cu ajutorul banilor sau fara participarea lor, acele resurse de productie rare pentru producerea diferitelor marfuri in prezent si in viitor intre diferiti oameni si diferite grupari ale societatii’.

In functie de diviziunile activitatii economice realizate conform criteriilor juridice, pe baza proprietatii, se disting : sectorul privat, sectorul public si sectorul mixt. Sectorul privat cuprinde ansamblul intreprinderilor private in care capitalul apartine particularilor, societatilor private, precum si sectorului asociativ. Sectorul public cuprinde in sens larg ansamblul de intreprinderi publice si ale administratiilor publice si in sens restrans ansamblul de intreprinderi in care statul exercita o influenta preponderenta. Sectorul mixt cuprinde ansamblul de intreprinderi in care se combina, in forme si proportii diferite, proprietatea publica si cea privata.

Economia publica s-a nascut intr-un context de libertate individuala in secolul al XVII-lea. In acceptiunea generala, economia publica este o ramura a stiintei economice care are ca obiect analiza economica a deciziilor publice. Intr-o viziune integratoare, obiectul economiei publice contine problematica specifica a optimului, bunastarii, alegerii sociale sau justitiei economice, precum si concepte economice privind domeniul social. In esenta, economia publica este o teorie a interactiunii sociale.

Economia ca realitate a vietii sociale

Viata omului este o lupta permanenta pentru a-si realiza dorintele, aspiratiile, telurile, pentru a-si satisface mai bine nevoile si pentru a-si imbunatati mijloacele utilizate in acest scop. Doarece omul nu gaseste de-a gata toate bunurile de care are nevoie, el trebuie sa le produca. In totalitatea lor, activitatile prin care oamenii isi asigura bunurile pentru a-si acoperi nevoile reprezinta activitatea economica sau economia.

Din punct de vedere stiintific, stidiul economiei incepe cu clarificarea a doua notiuni fundamentale : nevoi si bunuri.

Nevoile reprezinta cerinte sau conditii proprii oamenilor ca fiinte naturale si membri ai societatii, fara satisfacerea carora ei nu pot exista. Acestea sunt percepute ca o stare dezagreabila, ca o neimplinire sau ceva ce trebuie realizat neaparat pentru a atinge o stare normala. Nevoile se satisfac prin consumul de bunuri. Pentru om, identificarea si satisfacerea nevoilor se realizeaza in mod constient. Satisfacerea nevoilor consta in atingerea unei stari de multumire, agreabila pe care o percep ca o stare normala si pe care urmaresc sa o intretina permanent. Nevoile sunt subiective prin purtatorii lor, si obiective prin conditiile care le genereaza. Cu toate ca omul este in tranzitie prin viata, evolutia vietii imprima nevoilor o succesiune continua, satisfacerea unora antrenand aparitia altora. Nevoile sunt nelimitate si dinamice.

Satisfacerea nevoilor depinde de resursele materiale si umane ce pot fi utilizate in activitatile economice. Insa resursele se gasesc in cantitati limitate, motiv pentru care bunurile si serviciile sunt produse in cantitati limitate, care se dovedesc insuficiente in raport cu trebuintele si dorintele oamenilor. Raritatea resurselor ne obliga la discernamant si la un comportament economic rational. Oamenii trebuie sa aleaga unele bunuri si servicii si sa renunte la altele. Ei trebuie sa decida ce intrebuintare vor da resurselor, ce bunuri si servicii vor produce, deci ce trebuinte vor fi satisfacute. Resursele fiind limitate, optiunea pentru anumite bunuri si servicii inseamna, implicit, renuntarea la altele, pentru ca intrebuintarea resurselor intr-un anumit mod elimina posibilitatea utilizarii lor in orice alt mod. Daca resursele nu sunt folosite in concordanta cu principiul rationalitatii, in economie apare risipa de resurse sau, altfel spus, un consum prea mare de resurse pentru satisfacerea unei unitati de nevoie. Acesta survine in cazurile in care: se produce ceva ce nu se cere, se produce mai