Etica și organizațiile de afaceri

2.1. Conţinutul eticii afacerilor. Concepte şi probleme specifice

Obiectul de studiu al eticii afacerilor este reprezentat de problemele morale care se pot naşte în relaţiile de afaceri.

În cadrul eticii afacerilor se fac raţionamente despre ce e rău şi ce e bine în modul în care se fac afacerile.

Problemele abordate includ:

- drepturile salariaţilor;

- siguranţa şi securitatea consumatorilor;

- nondiscriminarea sexuală, etnică sau religioasă;

- bunele practici manageriale şi financiar-contabile;

- utilizarea responsabilă a resurselor şi energiei;

- negocierea în afaceri;

- corupţia;

- spaţiul privat al angajaţilor.

Există 4 probleme majore ale eticii afacerilor:

- responsabilitatea socială a organizaţiilor - în ce măsură organizaţia „consimte” să contribuie la atenuarea sau eliminarea inechităţilor din societate;

- sfera de cuprindere a drepturilor angajaţilor;

- etica strategiilor promoţionale;

- obligaţiile angajatului faţă de organizaţii şi partenerii de afaceri.

David Murray [Murray, 1999] enumeră 7 valori esenţiale pe care o companie ar trebui să le aibă în vedere:

consideraţia faţă de ceilalţi;

perseverenţa în păstrarea standardelor etice;

creativitatea în economisirea resurselor şi în protecţia mediului;

deservirea cât mai bună a clienţilor;

corectitudinea faţă de furnizori, beneficiari, personal angajat, asociaţi, comunitate;

transparenţa în comunicare;

interdependenţa cu comunitatea în care acţionează.

Etica afacerilor e focalizată pe 4 direcţii:

- spre societate în ansamblu – obiectivele organizaţiei nu trebuie să vină în contradicţie cu obiectivele societăţii în care îşi desfăşoară activitatea;

- spre factorii interesaţi - stakeholderii;

- spre interiorul organizaţiei – cu referire la relaţiile de muncă manager- angajaţi;

- spre fiecare persoană în parte.

Aspectele legate de etica afacerilor sunt formalizate în codurile etice.

Prin codurile etice se urmăreşte stabilirea unor proceduri de soluţionare a problemelor de natură etică în mediul intern şi extern al organizaţiei. Aceste coduri etice au semnificaţii practice, utile pentru toţi membrii organizaţiei.

Modalitatea de aplicare a codurilor etice depinde de atitudinea managerilor.

Obiectivele codurilor etice:

- promovarea virtuţilor şi valorilor profesionale;

- încheierea unui contract moral între organizaţie şi cei implicaţi în acţiunile acesteia;

- protejarea organizaţiei de comportamente necinstite sau neloiale;

- promovarea imaginii pozitive a organizaţiei.

Funcţiile codurilor etice:

- sunt surse de inspiraţie pentru conduită;

- au funcţie disciplinară;

- contribuie la dezvoltarea încrederii faţă de organizaţie.

2.2. Factorii interesaţi (stakeholderii) ai organizaţiei

2.2.1. De la pozitivismul economic la umanismul economic

a. Pozitivism economic: Teoria de agent sau Modelul shareholderilor( acţionarilor)

Teoria de agent aparţine de categoria pozitivismului economic.

Această concepţie îl are ca principal susţinător pe economistul american Milton Friedman (născut în 1912- prof. la Universitatea din Chicago - laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1976). Conform opiniei sale, într-o economie capitalistă există o singură responsabilitate a organizaţiilor de afaceri, care are ca scop maximizarea profiturilor pe termen lung, respectându-se legea şi libera competiţie.

Managerii sunt agenţii acţionarilor şi au obligaţia acontractuală de a acţiona în sensul maximizării satisfacerii intereselor acţionarilor.

Esenţa teoriei de agent este aceea că singura responsabilitate a unei organizaţii de afaceri este de a obţine beneficiul maxim în condiţiile legii.

Adam Smith (1723-1790; economist om politic şi filozof scoţian, autorul lucrărilor „ Avuţia naţiunilor, cercetare asupra naturii şi cauzelor ei”) elaborează conceptul „mâinii invizibile”, subliniind astfel rolul regulator al forţelor pieţei în alocarea eficientă a resurselor şi în coordonarea organizaţiei.

Punctul de vedere al lui Friedman porneşte de la premisa că nimeni nu intră în afaceri cu un alt scop decât acela de a obţine cele mai mari câştiguri posibile. Aceasta este o consecinţă a conceptului „mâinii invizibile” al lui Smith.

Baza teoriei de agent este teoria utilitaristă, conform căreia consecinţa unei acţiuni poate fi considerată etică dacă generează mai mult bine (mai multe venituri) decât rău (costuri).

b.Umanism economic: teoria stakeholderilor sau Modelul factorilor interesaţi

Un număr tot mai mare de oameni de afaceri susţin că o companie nu poate acţiona doar strict în interesul acţionarilor săi.

Conform umanismului economic, un întreprinzător şi firma sa au şi responsabilităţi sociale, fapt ce impune luarea în considerare a intereselor tuturor celor afectaţi de acţiunile lor, adică a stakeholderilor sau a factorilor interesaţi.