Fundamente economice ale investițiilor

SUBIECTUL 1:

1.1. CONCEPTUL DE INVESTITIE este larg dezbatut in teoria economica financiara, fiind exprimate mai multe opinii cu privire la continutul si sfera de cuprindere a acesteia. Acceptiunea cel mai des intalnita – plasament de sume banesti la un moment initial ptr a obtine efecte ulterioare. Numerosi economisti au incercat sa surprinda cat mai multe aspecte in legatura cu continutul si mecanismul de functionare a investitiilor. Un prim aspect in definirea investitiilor se refera la faptul ca acestea sunt opusul unui consum imediat, care inseamna distrugerea unei parti din valoarea creata. In modelele de crestere economica a lui Keynes si Domar, investitiile sunt egale cu economiile. Putem afirma ca investitiile reprez renuntarea la sursele banesti lichide actuale contra sperantelor in obtinerea unor resurse viitoare evident mai mari care vor fi obtinute in timp. INVESTITIILE = cheltuiala actuala certa, realizata ptr obtinerea unor efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte. Putem stabili 4 elemente esentiale ptr o investitie: 1. subiectul = cel care investeste (pers fizica, juritica); 2. obiectul = lucrul, intreprinderea, firma, utilajul, etc., deci modul in care se concretizeaza investitia; 3. costul = efortul suplimentar, actual consumat, cert, ptr realizarea in timp a obiectului investitiei; 4. efectele valorice = rezultate prin realizarea investitiei care se obtin in viitor si reprezinta in realitate o speranta mai mult sau mai putin certa. A investi reprez a dobandi bunuri concrete, a plati azi un cost in vederea obtinerii de venituri viitoare, renuntarea la o satisfactie certa, imediata, in favoarea unei serii de sperante repartizate in timp. Nu este suficienta considerarea investitiilor ca o simpla chveltuiala, si trebuie avute in vedere 2 sensuri ptr o mai corecta delimitare a notiunii de investitii: 1. investitia = chelt reeprez o sursa financiara avansata si consumata in prezent ptr o obtine efecte viitoare; 2. investitia = actiune, lucrare concretizata in utilaje, deci reprez multitudinea de active fixe si circulante prin care se obtin intreprinderi noi, se modernizeaza, se reutileaza, se dezvolta cele existente. Investitia trebuia analizata sub dublu aspect: financiar, material/fizic. Necorelarea dintre cele 2 elemente face nerealizabila o investitie. In Romania, notiunea are 2 aceptiuni: a) in sens larg, investitiile sunt definite ca plasarea unor sume de bani in diferite domenii (econ, social, cultural, administrativ, militar), pentru a construe si a achizitiona utilaje, instalatii, cladiri, pentru a pregatii personalul in vederea realizarii de noi tehnici, si dobandirea de hartii de valoare, angajamente in operatiunile comerciale, bancare sau de bursa, inclusiv operatiuni speculative; b) in sens restrans, din punct de vedere economic, investitia se refera doar la cheltu prin care se creaza sau se achizitioneaza noi capitaluri fixe si circulante productive sau neprod., pentru inlocuirea, modernizarea/dezvoltarea unor active fixe existente in econ. GRAFIC: Investitii: Abordare simpla (contabila, juridica, psihologica, strict monetara) si abordare complexa (economica si sociala). Abordarile contabila si juridica considera investitiile ca fiind similare cu imobilizarile intelese ca bunuri mobile/immobile, corporale/necorp, achizitionate sau create pentru o intreprindere, destinate sa ramana durabile, deci sa se materializeze in insasi intrep respectiva. Ele la randul lor pot fi departajate astfel: imob legate de exploatare, imob in afara exploatarii, sau care nu sunt direct productive, ele raspunzand altor preocupari. Aceasta intelegere a notiunii de investitii prezinta un dublu interes: permite suprapunerea unei viziuni contabile si a unei viziuni juritice asupra investitiilor ptr ca in aceste 2 optici nu sunt retinute decat elementele patrimoniale; poate fi aplicata cu usurinta mai ales in momentele analizei bilantului, intrucat investitiile reprez un caracter obiectiv indiscutabil, atestat de evidenta contabila. Totusi, o astfel de acceptiune prezinta un caracter restrictiv, deoarece nu permite luarea in calcul a investitiilor care nu au incidenta asupra activului intrep sau care nu se preteaza la o evaluare baneasca explicita. Aceasta viziune patrimoniala a investitiilor exclude de fapt toate cheltuielile care cresc potentialul viitor al intrep fara sa afecteze valoarea unui anumit activ. Astfel, o companie publicitara facuta ptr a lansa o marca/produs nu poate fi considerata o investitie publicitara. De asemenea, o imp actiune de pregatire profesionala care vizeaza dezv in timp a calificarii si potentialului salariatilor nu poate fi considerata o investitie. Din aceasta perspectiva, orice rechelt care nu are o incidenta patrim directa, nu este considerata investitie, chiar daca aceasta sporeste in timp potentialul si performantele intreprinderii. Studii ec recente evalueaza la circa 40% partea invest patrim din efortul global si subliniaza astfel rolul determinat de aproape 60 al investitiilor nemateriale, care nu se regasesc in ach. de simple elemente de A. Abordarea econ. considera investitia ca fiind toate sacrificiile facute azi in speranta obtinerii in viitor a unor rezultate al caror nivel total va fi superior chelt initiale. Spre deosebire de simpla inregistrare contabila, definirea econ tine seama de o serie de aspecte imp precum influenta factorului timp, notiunile de randament/eficienta a opt ec si riscurile legate de viitor. De asemenea, prin abordarea ec, o investitie poate fi reprezentata printr-o achizitie de bunuri si echipamente, dar si printr-o investitie intr-o companie publicitara, ptr un program de cercetare – dezvoltare. Abordarea financiara este mai putin restrictiva, a i o investitie este un ansamblu de chelt ce va genera pe o perioada lunga de timp venituri/ec care fac posibila rambursarea/recuperarea chelt initiale. Fata de definirea ec, d p d v financiar se are in vedere acoperirea nevoii de fonduri de exploatare generate de diferite tipuri de investitii. Recurgerea la o analiza exclusiv monetara permite sa distingem tipurile de proiecte definite prin modul de succesiune a fluxurilor monetare pe care le determina. Astfel, unele proiecte cer o anumita marime a fondurilor alocate si determ o anumita marime a fondurilor obtinute, rezultate care se obtin in totalitate la un moment final, la o anumita data. Proiectele de acest tip sunt rare in industrie, in schimb invest financ furnizeaza numeroase exemple de acest fel. De asemenea exista proiecte care cer o anumita marime a fondurilor investite dar antreneaza incasari esalonate (cazul inv in echipament industrial). Unele proiecte necesita chelt esalonate si determ incasari de asemenea esalonate. Este cazul majoritatii inv industriale sau a inv in infrastructura care implica alocari de fonduri pe mai multi ani inainte de punerea in exploatare totala sau partiala a obiectivelor de investitii. Abordarea psihologica pune accent pe evolutia individului/firmei care investeste. Din aceasta perspectiva, inv inseamna renuntarea la bunuri imediate in schimbul bunurilor viitoare. Aceasta formulare prezinta contradictia psihologica la care este supus investitorul, constrans sa confrunte resursele imediate pe care le-ar angaja cu rambursarile viitoare la care spera. Atunci cand este vorba de investitii, intalnim deseori termenul de speculatie. Economistul american W. Share spune ca oamenii de afaceri americani obisnuiesc sa – si eticheteze prietenii “invstitori” si dusmanii “speculatori”. Sunt economisti care sustin ca nu exista nici o diferenta de esenta intre cele 2 concepte. Totusi, speculatorul reprez un tip aparte de inv care se individualizeaza printr-un comportament specific: s. are o atitudine diferita fata de risc, in comparatie cu investitorul obisnuit: primul este atras puternic de investitiile cu risc deosebit de mare si cel de-al 2 lea prefera un risc cat mai scazut; s. mizeaza pe un profit anormal de mare, corespunzator cu riscul pe care si-l asuma, in timp ce investitorul obisnuit conteaza pe un profit normal dar sigur; s. actioneaza mai mult pe termen scurt, in timp ce ptr o investitie obijnuita, orizontul de timp este relative mai mare; in timp ce majoritatea ag ec considera ca informatiile si semnalele furnizate de catre piata sunt corect interpretate de catre toti, speculatorul crede ca are un avantaj informational fata de ceilalti, anticipand o evolutie pe care altii nu o intrevad. SPECULATIA este deci incercarea de a fructifica prezumtivul avantaj de inform. Contrar aparentelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pietei, ci dimpotriva, un puternic factor de echilibru. Daca nu ar exista ag ec care sa preia riscul pe care altii il evita, mecanismele ec ar avea tendinte de blocari. Astfel, prin speculatie are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc.