Grupări regionale din europa - CEFTA

Redefinirile politice şi economice din Europa Răsăriteană se caracterizează prin cel puţin două categorii de efecte distorsionante în ceea ce priveşte comerţul ţărilor din regiune. Fluxurile comerciale ale ţărilor din această regiune au înregistrat o diminuare semnificativă. O parte din schimburile derulate mulţi ani pe coordonatele unui tip asimetric de specializare internatională, au fost reorientate spre Europa de Vest, mai ales că majoritatea acestor ţări doresc aderarea la Uniunea Europeană, sperând că această nouă poziţie va contribui la prosperitatea lor economică.

Este evident că avem nevoie de reguli globale mai puternice, pieţe mai largi si mai deschise, în scopul de a se asigura obiectivele de dezvoltare ale tuturor ţărilor. Scopul este cu siguranţă de a păstra regionalismul ca o completare a multilateralismului, şi pentru a păstra echilibrul corect între cele două. Regionalismul, ca un instrument pentru liberalizare, a fost adesea o sursă de idei noi pentru iniţiative multilaterale, oferind în acelaşi timp soluţii de bază la problemele complexe, care sunt uneori mai greu rezolvate.

Contribuţia acordurilor regionale la liberalizarea comerţului mondial este una pozitivă, de sprijin, de asemenea, o mai bună integrare în sistemul comercial global a unui număr mare de ţări.

Acordul Central European de Liber schimb (CEFTA)

În decembrie 1992, la Cracovia, a fost semnat Acordul de creare a liberului schimb de catre Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria. Principalele rezultate aşteptate de către semnatari s-au concentrat în direcţia sporirii schimburilor negative ale atomizării ţărilor din regiune. Participarea la CEFTA se diferenţiază într-o anumită măsură, de participarea la alte grupări regionale ca urmare a stadiului de dezvoltare de la care au pornit partenerii şi obictivele urmărite. S-a sperat ca participarea la această zonă de liber schimb, va permite atenuarea asimetriilor de dezvoltare şi, prin coordonarea politicilor macroeconomice se poate obţine un mai mare grad de stabilitate în regiune.

Ceea ce le-a unit încă de la început pe aceste ţări a fost dorinţa comună de a adera cât mai rapid la U.E., şi speranţa că prin valenţele CEFTA se grăbeşte îndeplinirea cerinţelor acestui demers.

Iniţiatorii acordului au fost Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, care odată cu integrarea în UE, în anul 2004 (1 mai) s-au retras din acest cadru. Slovenia a aderat la CEFTA în 1996 şi s-a retras odată cu celelalte patru ţări, în 2004. Romania a aderat la Acordul Central European de Comerţ Liber în 1997, urmată în 1999 de Bulgaria şi Croaţia în 2003. Macedonia este membră CEFTA, semnând Acordul de aderare la data de 27 februarie 2006.

Creată cu scopul de a pregăti ţările candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană, în mod deosebit prin formarea unei de zone de comerţ liber între ţările asociate la UE, membre ale OMC, CEFTA şi-a definit 3 obiective:

1. promovarea, prin expansiunea comerţului, a dezvoltării armonioase a relaţiilor economice dintre statele membre;

2. asigurarea condiţiilor de concurenţă loială între părti;

3. contribuţia la dezvoltarea echilibrata si expansiune comerţului mondial, prin înlăturarea barierelor în calea comerţului, asigurarea unui comerţ echitabil între părţi,

CEFTA este considerat o ‘‘antecameră’’ şi o etapă de pregătire a participării la piaţa internă comunitară, UE fiind de la început în favoarea formării şi funcţionării CEFTA.

CEFTA nu are un secretariat comun sau sediu central. Deciziile comune sunt adoptate în cadrul Comitetului mixt prin consens, ai căror membri sunt miniştrii ţărilor CEFTA responsabil cu relatiile economice externe. Acesta se întruneşte în sesiune ordinară anuală şi în sesiuni extraordinare (dacă este cazul).

Comitetul mixt al CEFTA este organismul comun cu competenţa de a face recomandări şi de a adopta decizii. El a fost stabilit cu scopul de a supraveghea şi de a administra punerea în aplicare corespunzătoare a acordului, să facă schimb de informaţii şi de a păstra în conformitate cu posibilitatea de revizuire pentru eliminarea în continuare a barierelor din calea comerţului între părţi. Atunci când este necesar, pot fi stabilite grupuri si sub-comitete, în vederea examinării unor chestiuni de interes pentru buna funcţionare a CEFTA.

Reuniunile experţilor, care au loc în mod regulat la nivelul de administraţie în cadrul ministerelor responsabile cu relatiile economice externe, au un rol foarte important în funcţionarea CEFTA, care acţionează pentru realizarea obiectivelor şi a obligaţiilor stabilite de Comitetul mixt.

Prim-miniştrii din ţările CEFTA participă la Summit-ul anual, iar obiectivul lor este de a evalua rezultatele activităţilor CEFTA şi pentru a transmite mesaje politice cu privire la orientarea viitoare a CEFTA. Preşedinţia CEFTA se asigură prin rotaţie, astfel ca in anul 2006 preşedinţia a fost asigurata asigurată de România, la 1 ianuarie 2008, Republica Moldova a preluat Preşedinţia în cadrul aranjamentului regional CEFTA (Acordul de Liber Schimb în Europa Centrală).

Cadrul juridic care stă la baza constituirii acestei grupări integraţioniste se compune din trei părţi;

• acordul de bază care stabileşte obiectivele, metodele şi instrumentele unei zone de liber schimb;

• protocoalele adiţionale care definesc dezideratele şi stadiile liberalizării comerciale tarifare şi netarifare;

• anexele;

Fiecare ţară pentru a iniţia negocierile de aderare la CEFTA, trebuie să îndeplinească două condiţii prealabile principale şi anume:

• ţara sa fie membră a OMC, Organizaţiei Mondiale a Comerţului,

• să aibă un acord de asociere a U.E.

• acorduri de liber schimb cu statele membre CEFTA.

CEFTA este o zonă perfectă de liber schimb vizând cu precădere produsele industriale care fac obiectul schimburilor participante.

Facilităţile comerciale au fost plasate pe trei niveluri: produse la care taxele vamale vor fi înlaturate treptat în decursul unei perioade de 3 ani şi produse sensibile la concurenţa la care calendarul liberalizării va fi mai lent.