Informatica Economică

CAPITO L U L 1

CONCEPTE DE BAZA ÎN INFORMATICA ECONOMICA

1.1. Notiuni generale

Termenului de informatie nu i se poate asocia o singura definitie întrucât aceasta

este complexa si foarte variata. Pentru a putea fi perceputa este necesar ca ea sa fie exprimata

într-un anumit mod.

În informatica informatia reprezinta un sir de caractere dintr-un alfabet dat care

poate fi prelucrat prin proceduri manuale sau automate. Atributele acesteia se refera la: " adaugarea

de noi cunostinte la cele deja existente; " înlaturarea unei incertitudini pentru receptor;

" utilitatea pentru cel care o receptioneaza.

Dupa forma de exprimare a fenomenelor pe care le reflecta informatia poate fi analogica,

numerica sau cantitativa si nenumerica sau calitativa. Dupa situarea în timp fata de

procesul sau fenomenul reprezentat aceasta poate fi activa (dinamica sau operativa), pasiva

sau previzionata. Dupa continut deosebim informatii elementare, complexe si sintetice,

iar dupa domeniul de activitate pe care îl deservesc putem vorbi despre informatii tehnologice,

tehnico-stiintifice si economice.

Data reprezinta informatia exprimata într-o forma concreta. Prin aceasta notiune se

întelege un ansamblu de semne si caractere dispuse într-o ordine reprezentând situatia sintactica

a unui sistem de informare. O data devine informatie în masura în care semnificatia

sa are un anumit grad de sinteza. Data are o existenta obiectiva, tangibila, reprezentând o

informatie potentiala.

La nivelul unei entitati economice, datele supuse prelucrarii provin atât din surse

externe, cât si interne. Cele externe sunt, de regula, direct utilizabile (facturi, cec-uri etc.),

usor cuantificabile si se refera, în principal, la clienti (cerinte, preferinte, posibilitati de plata,

situatia livrarilor etc.), la furnizori (situatia livrarilor, relatiile financiare cu acestia, aprecierea

calitatii produselor vândute, lucrarilor sau serviciilor prestate de acestia), la colaboratori,

la canalele de distributie ale organizatiei (existenta lor, activitatea, posibilitatea

lor de a se informa etc.), precum si la cunostinte tehnice si tehnologice (know-how). Cele

interne se bazeaza pe cuantificarea anumitor fapte si observatii (masurari, cântariri etc.) cum

ar fi inventarele, evidenta stocurilor, a productiei, a personalului etc.

Drumul parcurs de informatie din momentul aparitiei unui eveniment si pâna când,

pe baza cunoasterii lui se declanseaza un nou eveniment se numeste circuit informational,

iar o sectiune a acestuia poarta denumirea de flux informational. Acesta din urma reprezinta

totalitatea informatiilor transmise într-un interval de timp determinat de la o sursa de

informatie la un receptor, printr-o multime de canale informationale.

Fluxul informational este caracterizat prin continut, volum, frecventa, calitate, forma

suport, mod de obtinere si cost. El poate fi intern, asigurând circulatia informatiei între

diferitele compartimente ale structurii organizatorice din interiorul unei entitati economice

si între diferite persoane din cadrul compartimentelor functionale, în vederea fundamentarii

deciziilor, sau extern asigurând circulatia verticala a informatiei între diferite întreprinderi

si/sau între o entitate economica si organismele ierarhic superioare. Fluxul informational

intern poate fi orizontal sau vertical, iar cel vertical poate fi ascendent sau descendent.

În mod similar, fluxurile informationale externe pot fi orizontale sau verticale, iar cele verticale

ascendente ori descendente.

Cunostintele includ capacitatea de a evalua informatiile într-un anumit sens sau scop.

Prin urmare, se poate accepta faptul ca informatia este distincta de cunostinta si ca ea este data

de forma unei cunostinte pentru a permite comunicarea sau manipularea acesteia. La orice

nivel de conducere, pentru a putea lua decizii fundamentate stiintific, decidentul trebuie sa utilizeze

informatii limitate la domeniul sau de activitate. Gradul de utilizare a informatiei si eficienta

sa în anumite activitati umane depinde de calitatea informatiei care vizeaza dimensiunea

temporala (oportunitatea, actualitatea, frecventa si perioada considerata), continutul (exactitatea,

pertinenta, exhaustivitatea, conciziunea, anvergura si randamentul) si forma sa (claritatea,

precizia, ordinea, prezentarea si suportul).

Prin urmare, între date, cunostinte si informatii trebuie facuta o distinctie clara, astfel:

f datele reprezinta numere, marimi etc. care servesc la rezolvarea unei probleme sau

care se obtin în urma unor cercetari, urmând a fi supuse unor prelucrari, motiv pentru care

ele pot fi considerat materia prima a informatiei reprezentând, prin urmare, informatii potentiale.

Reiese de aici ca datele, ca urmare a efectuarii unor prelucrari asupra lor duc la obtinerea

informatiilor. La nivelul întreprinderilor datele reprezinta numere, diverse documente

etc. care numai prin ele însele nu sunt valoroase;

f informatiile se refera la date organizate care au fost sortate si aranjate dupa criterii

specifice unui anumit domeniu de activitate. Ca trasatura fundamentala a informatiei mentionam

subiectivitatea;

f cunostintele se bazeaza pe însusirea informatiilor, având ca efect posibilitatea luarii

anumitor decizii.