Integrare Economică Europeană

Cap. 1. Integrarea europeană ca principala componentă a globalizării

1.1. Ce se înţelege prin globalizare şi integrare?

În perioada postbelică, evoluţia economiei mondiale a devenit un proces tot mai complex şi deosebit de dinamic. Acest proces a fost determinat de două tendinţe principale. O tendinţă a fost reprezentată de crearea, în a doua jumătate a secolului XX, a majorităţii statelor existente în lume (tabelul 1).

Tab. 1. Apariţia de noi state în secolul XX

Perioada Nr. de state Pond. în total statex

1901 1950 43 22,5

1951 1994 118 61,8

x) Existente în 1995 (1991).

Sursa: întocmit după Statele lumii. Ed. Merovia, Bucureşti, 1995, p. 427 432.

Majoritatea statelor actuale au apărut în urma prăbuşirii imperii¬lor coloniale, datorită luptei duse de numeroase popoare pentru păstrarea şi afirmarea fiinţei lor naţionale. Prin apariţia noilor state, s a modificat substanţial configuraţia politică a economiei mondiale. Majoritatea popoarelor au obţinut independenţa politică, ceea ce constituie premisa necesară pentru formarea şi dezvoltarea unor noi economii naţio¬nale şi afirmarea lor în cadrul economiei mondiale. Este evident că, o asemenea perspectivă era de natură să afecteze interesele economice ale fostelor metropole, precum şi ale altor mari puteri.

O altă tendinţă principală, manifestată în economia mondială postbelică, este reprezentată de amplificarea şi diversificarea rela¬ţii¬lor economice internaţionale, pe baza adâncirii diviziunii muncii pe plan mondial, prin valorificarea crescândă a noilor realizări ştiinţifico tehnice. Pe suportul menţionat, cele mai dezvoltate şi puternice ţări capitaliste au realizat o adevărată expansiune economică, îndeosebi prin extinderea activităţii societăţilor transnaţionale (STN) în întreaga lume.

Expansiunea economică realizată de principalele ţări capi¬taliste, îndeosebi prin reţeaua STN, a determinat amplificarea şi diversificarea relaţiilor economice internaţionale, a accentuat interdependenţele dintre economiile naţionale, a dus la globalizarea pieţelor pentru majoritatea produselor şi serviciilor, precum şi a pieţelor pentru capital, a dus la reducerea însemnătăţii graniţelor naţionale în derularea circuitului economic mondial. Exponenţii unor organizaţii internaţionale care au propulsat globalizarea, susţin că acest proces ar servi chiar pentru sprijinirea celor săraci. Michel Camdessus, în calitate de director general al FMI, declara, în decembrie 1999: ”Nici un scop nu este mai important ca cel de a umaniza globalizarea, ceea ce semnifică, mai ales, faptul de a învinge în lupta împotriva sărăciei extreme.” La rândul său, preşedintele BM – James Wolfensohn – aprecia: “Putem folosi energia şi tehnologia care pun în mişcare globalizarea pentru a i ajuta pe cei săraci.”

Globalizarea este un proces cu caracter obiectiv, deci care nu poate fi nici contestat şi nici eliminat. Totodată, globalizarea s a realizat, până acum, cu efecte foarte contradictorii în cadrul economiei mondiale, ceea ce generează numeroase tensiuni şi stări de criză în relaţiile economice internaţionale.

Ţinând seama de efectele profund contradictorii generate până acum, s ar impune unele modificări în derularea globalizării, încât efectele acestui proces să devină preponderent favorabile pentru toate ţările. În acest sens, ar trebui să se manifeste atât o voinţă politică din partea marilor puteri, cât şi o solidaritate crescândă din partea ţărilor în curs de dezvoltare. “Problema care se pune – sublinia acad. N. N. Constantinescu – este aceea de a promova forme democratice de colaborare şi cooperare economică internaţională şi de a realiza, prin ONU şi legislaţiile naţionale, o îngrădire a puterii monopolurilor internaţionale şi naţionale.”

În perioada postbelică, dezvoltarea relaţiilor economice inter¬na¬¬¬ţio¬nale a fost concentrată, tot mai mult, în jurul a 3 mari centre de putere economică (tabelul 2).

Tab. 2. Locul deţinut de polii economiei mondiale, în 1996 (%)

Indicatorul UE SUA Japonia

1. Ponderea în populaţia mondială1 6,5 4,6 2,2

2. Ponderea în PIB al OCDE 38,3 32,5 20,5

3. Ponderea în comerţul mondial 20,92 19,6 10,5

4. Ponderea exportului în PIB 10,2 8,2 9,0

5. Rezerve valutare – mld. dolari 349,8 49,1 172,4

1) În 1995; 2) Fără comerţul intracomunitar.

Surse: întocmit după Anuarul statistic al României, 1997, p. 930 939; Tribuna economică nr. 51 52, 1998, p. 143.

Pe baza extinderii reţelei de STN şi a expansiunii realizate de acestea, fiecare mare centru de putere economică şi a creat o anumită zonă de influenţă, în care se realizează majoritatea, sau cel puţin o parte semnificativă, a relaţiilor sale economice externe. În această zonă, sunt promovate relaţii preferenţiale între ţările partenere. Treptat, aceste zone au fost institu¬ţio¬nalizate. Prin crearea Comunităţii Economice Europene (CEE), în 1958, marile puteri din Europa Occidentală şi au consolidat poziţiile în economia mondială, cu deosebire în Europa şi în Africa. SUA a realizat, împreună cu Canada şi Mexic, în 1994, Acordul Nord American de Liber Schimb (NAFTA), ceea ce a consolidat influenţa sa economică asupra ambelor Americi. Japonia şi a extins influenţa economică în zona Asia Pacific prin promovarea perseverentă a strategiei de “globalizare prin localizare”. În ultima vreme, Japonia se implică în activitatea Asociaţiei Ţărilor din Asia de Sud Est (ASEAN), fiind posibil să devină un adevărat lider al acestei organizaţii.

Concomitent cu instituţionalizarea zonelor principale de influenţă ale marilor puteri economice, au fost înfiinţate multe organizaţii regionale sau subregionale ale ţărilor în curs de dezvoltare, mai ales în America Latină şi Africa. Acestea, spre deosebire de cele realizate de ţările dezvoltate, urmăresc extinderea şi diversificarea relaţiilor economice reciproce, îndeosebi prin liberalizarea schimburilor comerciale, în vederea atenuării subdezvoltării care le afectează, preucum şi a contracarării unor efecte negative generate de relaţiile internaţionale promovate de marile puteri economice.

Rezultă că, regionalizarea economiei mondiale reprezintă forma principală sub care s a concretizat, până acum, integrarea economică internaţională şi globalizarea.