MacroEconomie

CAPITOLUL 1

PROBLEME MACROECONOMICE

Analiza macroeconomica se concentreaza asupra economiei nationale, a elementelor de structura ale acesteia sau asupra economiei mondiale. Fenomenele si procesele economice sunt rezultatul interactiunii dintre deciziile milioanelor de agenti economici (întreprinderi, menaje, administratii, institutii financiare etc.) care trebuie sa ierarhizeze si sa aleaga din multitudinea de variante pe care le au la dispozitie pentru cheltuirea (utilizarea) resurselor lor. De asemenea, deciziilor unor agenti economici pot influenta în mare masura deciziile altor agenti economici, pot orienta activitatea economica dintr-o tara sau regiune.

Pentru descrierea efectelor acestor milioane de decizii trebuie procedat la operatiunea numita agregare. Aceasta consta în regruparea si însumarea multitudinii de operatiunii sau fluxuri economice în marimi globale, semnificative din punct de vedere economic. Operatiunile agentilor economici sunt regrupate în categorii omogene în interiorul carora sunt definite cu claritate operatiunile elementare.

Macroeconomia studiaza functionalitatea si comportamentul de ansamblu al economiei nationale. Ea se ocupa de piata bunurilor si serviciilor în ansamblul ei, neluând în considerare diferentele între bunurile economice. Pentru macroeconomie exista o singura piata: cea nationala.

Conceptiile macroeconomice sunt grupate în trei mari categorii:

- curentul liberal – sustine ca piata aloca cel mai bine resursele pentru satisfacerea nevoilor;

- curentul interventionist – sustine ca interventia guvernului poate îmbunatati semnificativ functionarea pietei nationale, care este rigida si netransparenta;

- curentul de gândire neoclasic – reprezinta o conciliere între interventionism si liberalism si considera ca interventia statului este necesara pentru asigurarea unei cresteri economice echilibrate

Inflatia, somajul, cresterea economica, cresterea sau degradarea nivelului de trai sunt cuvinte utilizate de reprezentantii institutiilor publice din orice tara. Guvernele iau masuri pentru inhibarea fenomenelor economice nefavorabile si amplificarea efectelor benefice ale acestor fenomene. Dupa Marea Depresiune probleme economiei nationale în ansamblul sau au devenit la fel de importante (daca nu mai importante) ca cele microeconomice. Astfel, s-a cristalizat macroeconomia ca parte a stiintei economice care studiaza ansamblul agentilor economici.

Au fost reevaluate concepte precum: deficit bugetar, cerere, oferta. Au fost revizuite de asemenea, explicatiile celor mai multe dintre fenomenele economice.

Macroeconomia îsi concentreaza atentia asupra nivelului mediu al preturilor pentru toate bunurile din economie, si nu pentru fiecare bun în parte. Agentii economici nu sunt studiati individual, ci priviti ca un ansamblu omogen care are o functie clara în cadrul economiei nationale.

În prezent, principalele probleme macroeconomice sunt:

- Inflatia

- Somajul

- Fluctuatiile activitatii economice

- Standardul de viata

- Deficitul bugetar

- Dezechilibrul balantei de plati

Inflatia este o problema macroeconomica pentru aceasta erodeaza puterea de cumparare a tuturor agentilor economici. Veniturile agentilor economici au, pe timp ce trece o putere de cumparare din ce în ce mai mica (cantitatea de bunuri si servicii ce pot fi achizitionate scade daca venitul nominal ramâne constant) si un nivel de trai pe masura. Inflatia este un fenomen economic care, în ultimele decenii, a cunoscut o expansiune la nivel mondial. Practic, nici o tara nu este ferita de acest dezechilibru monetaro-material.

Somajul consta în slaba utilizare a fortei de munca. Aceasta aduce pierderi atât la nivelul productiei, cât mai ales la nivel individual pentru ca, daca nu muncesc, oamenii nu pot obtine venituri necesare sustinerii consumului de bunuri si servicii. În continuare, diminuarea consumului nu are alt efect decât reducerea în continuare a productiei. Somajul atrage dupa sine o reducere a resurselor bugetare si, deci, diminuarea capacitatii statului de a interveni în activitatea economica nationala.

Fluctuatiile activitatii economice (cresteri si scaderi ale productiei si consumului) reprezinta o cauza majora a somajului. Institutiile statului încearca sa reduca amplitudinea ciclurilor economice astfel încât activitatea economica si dezechilibrele acesteia sa fie sub control. Cresterea exagerata a productiei poate avea efecte negative pe termen mediu si lung asupra economiei nationale.

Standardul de viata reprezinta problema centrala a economiei normative actuale. În perioada care a urmat celui de al doilea razboi mondial, veniturile reale si, deci, si standardele de viata au crescut în majoritatea tarilor. În prezent, cresterea nivelului de trai al consumatorilor reprezinta principala tinta a politicilor economice conjuncturale. Cresterea nivelului de trai se traduce în final si în cresterea productivitatii, în cresterea înzestrarii tehnice a muncii, în cresterea productiei (pentru ca menajele pot consuma mai mult), a veniturilor si în tot ce înseamna dezvoltare economica.

Deficitul bugetar reprezinta un dezechilibru între veniturile si cheltuielile statului, în sensul ca veniturile sunt mai mici decât veniturile. Dezechilibrul consta în faptul ca agentii economici care contribuie trebuie sa plateasca în viitor impozite si taxe mai mari, dat fiind faptul ca deficitul bugetar se acopera cu credite interne sau externe. De asemenea, cheltuielile statului sunt din ce în ce mai mari statul luând asupra sa sarcini tot mai multe ce revin pietei. În sfârsit, deficitul bugetar s-a generalizat dupa ce de al doilea razboi mondial, unele state ajungând în imposibilitate de plata a datoriilor externe. În aceasta situatie au fost nevoite sa reduca consumul intern (cum s-a întâmplat în România) sau sa faca presiuni pentru reesalonarea datoriei externe. Modele economice keynesiste si neoclasice arata ca deficitul bugetar are un efect multiplicator si ca statul, efectuând cheltuieli în prezent, genereaza venituri în viitor.