Macroeconomie

CAPITOLUL 1

PIAŢA CAPITALULUI

1.1. Piaţa capitalului. Oferta de capital. Cererea de capital

Piaţa capitalului reprezintă relaţiile băneşti care se formează în procesul

atragerii şi plasării fondurilor băneşti, relaţii rezultate din confruntarea cererii şi

ofertei de capital, formându-se resursele financiare ale agenţilor economici.

Oferta de capital cuprinde totalitatea mijloacelor băneşti disponibile pentru

plasament la un moment dat sau într-o anumită perioadă de timp şi la un anumit preţ

(dobândă). Ea include economiile care se formează în perioada dată, capitalul eliberat

dintr-un împrumut sau dintr-o folosinţă anterioară, transformarea sumele inactive, a

imobilizărilor, în lichidităţi active, capitaluri băneşti care devin disponibile pentru un

interval de timp.

Cererea de capital reflectă totalitatea nevoilor de capital ale agenţilor economici la

un moment dat, ori într-o anumită perioadă, având în vedere şi nivelul dobânzii pe

care sunt dispuşi s-o suporte. Are drept componente capitalul solicitat pentru

investiţii, resursele suplimentare necesare pentru funcţionarea capitalului împrumutat.

Piaţa capitalului cuprinde toate posibilităţilor de procurare a capitalului, respectiv

atât pieţele de credit cât şi pieţele de titluri de valoare negociabile.

Dacă se are în vedere perioada de timp pentru care se solicită şi se oferă capitalul,

piaţa capitalului cuprinde două componente principale aflate în strânsă legătură:

- piaţa capitalului pe termen scurt cunoscută mai ales sub denumirea de piaţă

monetară;

- piaţa capitalului pe termen mijlociu şi lung cunoscută şi sub denumirea de piaţă

financiară.

Piaţa de capital pe termen scurt cuprinde relaţiile care se formează în domeniul

atragerii şi plasării fondurilor pe termen scurt, până la 1 an, având rol deosebit în

finanţarea pe termen scurt a activităţii economice. Este în esenţă o piaţă interbancară,

prin care băncile se împrumută între ele, cele care au un surplus de încasări îl

împrumută celor care au surplus de plăţi (pe termen de o zi până la un an), realizânduse

o funcţie de compensare a excedentului şi deficitului de lichidităţi bancare.

Piaţa de capital pe termen mijlociu şi lung cuprinde relaţiile ce se formează în

domeniul atragerii şi plasării fondurilor pe termen mijlociu (1 – 7 ani) şi lung, peste 7

ani. Are următoarele componente:

a) piaţa financiară, formată din piaţa acţiunilor, obligaţiunilor şi altor titluri

financiare pe termen lung;

b) piaţa împrumuturilor pe gaj de titluri pe termen lung (lombardul);

c) piaţa ipotecară.

5

1.2. Creditul: conţinut, funcţii, forme

Creditul este o relaţie bănească care se formează, odată cu acordarea de

împrumuturi băneşti sau sub formă de bunuri materiale şi servicii, unor persoane

fizice sau juridice, iar rambursarea urmează să se efectueze la o dată ulterioară numită

scadenţă.

Relaţia bănească de credit presupune:

a) un raport juridic contractual, prin care o persoană numită creditor pune la

dispoziţia altei persoane, numită debitor, o sumă de bani, un bun material sau servicii

evaluate în bani;

b) plata unui anumit preţ de către debitor, creditorului, se face sub forma dobânzii,

pentru folosirea împrumutului;

c) rambursarea sumei împrumutate (plus dobânda), de către debitor creditorului, se

face după o anumită perioadă, numită scadenţă.

Funcţiile şi rolul creditului:

a) Funcţia distributivă constă în aceea că mobilizează resursele băneşti disponibile

în economie, redistribuindu-le apoi, prin acordarea de împrumuturi;

b) Funcţia de creştere a acţiunii productive a capitalului, prin faptul că pune în

mişcare forţe economice latente;

c) Influenţează creşterea economică, ca urmare a rolului său în procesul

transformării economiilor în investiţii;

d) Contribuie la dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, stimulându-se

concurenţa, datorită libertăţii creditului în economia de piaţă;

e) Funcţia de emisiune monetară a banilor de cont;

f) Rolul important în desfăşurarea relaţiilor economice externe.

Printre elementele care asigură elasticitatea creditului în economia de piaţă, deci o

largă accesibilitate, sunt:

A. Consemnarea;

B. Transferabilitatea.

Consemnarea- raportul de credit, se materializează în consimţământul debitului

privind datoria, creându-şi înscrisul sau titlul de credit. Pe această bază creanţa poate

fi înstrăinată şi deci se poate transfera calitatea de creditor.

Transferabilitatea – creditorul nu este legat definitiv de raportul de credit

respectiv, ci poate renunţa la această calitate cedând-o de regulă prin vânzare, altei

persoane, interesată în valorificarea capitalului pe această cale.

Formele creditului

Criterii de clasificare:

I. După forma în care se acordă creditul poate fi: