Managementul Bancar

TEMA 1. Esenţa şi tendinţa dezvoltării managementului bancar.

1. Conceptul, conţinutul şi principii ale managementului bancar.

2. Particularităţi şi scopul managementului bancar.

3. Direcţiile principale ale managementului bancar: managementul finanţelor şi managementul personalului.

1. Managementul este cîmpul în care se interpătrund politicile, oamenii şi administrarea, care iau decizii şi exercită controlul necesar pentru a implimenta obiectivele optime în scopul de a asigura dezvoltare, stabilitate şi creştere în afacere.(Goodmean)

Managementul bancar are următoarele particularităţi:

1. patrimoniul – reprezintă un capital pe care-l are banca la un moment dat şi care în marea sa parte nu este în proprietatea deplină a băncii.

2. produsul pe care îl formează banca – cumpără bani şi vinde bani – formarea corectă a preţului, dobînzile.

3. personalul – de înaltă calificare şi de fiecare salariat în parte depinde banca – gestiunea corectă a personalului.

4. mijloacele tehnice pe care le utilizează banca.

Atribuţiile managementului bancar:

• administrarea patrimoniului ce presupune exercitarea dreptului de a utiliza acest patrimoniu;

• organizarea proceselor de gestiune a patrimoniului;

• dirijarea – explicarea lucrătorilor ce au de făcut;

• control – trebuie să fie permanent (personal şi procesual), auditul intern.

Managementul bancar este organizat după următoarele principii:

• precesul de gestionare în bancă este un proces complex, fiecare activitate a băncii presupune legătură strînsă atît între diverse domenii cît şi-n timp;

• trebuie să fie extemporal;

• toate atribuţiile managementului trebuie corelate între ele ca să formeze un mecanism integru.

Managementul bancar ca ştiinţă formează recomandări la modul general, iar fiecare bancă este liberă să le utilizeze şi să le dezvolte în conformitate cu specificul activităţii sale.

2. Scopul fiecărui gestionar a unei activităţi este maximizarea profitului. Dat fiind faptul în activitatea bancară acest scop se complică prin necesitatea diminuării riscurilor.

Particularităţile managementului bancar în vederea realizării scopului sunt următoarele:

• capitalul împrumutat este de la persoane fizice – activitatea bancară este strict reglementată de autorităţile monetare;

• sistemul de formare a costurilor şi încasărilor bancare;

• banca este societate privată formată de obicei ca SA – scopul managementului bancar apare c maximizarea profitului pentru o acţiune.

Scopul managementului bancar este maximizarea profitului băncii, inclusiv pentru o acţiune în condiţiile expunerii minime la risc şi respectînd restricţiile impuse de organele de reglementare.

Ca strategie globală scopul managementului bancar este menţinerea viabilităţii băncii, crearea condiţiilorde activitate a ei atît în prezent cît şi pe viitor.

În realizarea scopului său managementul bancar este influenţat de următorii factori:

1) factori de ordin intern:

- mărimea băncii, structura organizatorică;

- politica promovată de bancă şi impusă de acţionari (pol. extensivă şi defensivă);

- sistemele de administrare a băncii.

2) factori d ordin extern:

- politica de reglementare pe care o duce Banca Centrală;

- situaţia economică în ţară;

- nişa pe care banca o ocupă pe piaţa serviciilor bancare.

3. Pentru atingerea scopurilor sale managementul bancar activează în două direcţii:

• managementul financiar: a) managementul performanţelor (mg. global)

b) managementul riscurilor

• managementul personalului

Managementul financiar presupune gestionarea corectă a patrimoniului băncii şi evidenţa lui – se mai numeşte managementul bilanţului bancar.

Activitatea mg. financiar presupune crearea condiţiilor de atragere şi gestionarea clienţilor, vînzarea serviciilor bancare – sfera de producţie.

Managementul personalului presupune gestionarea angajaţilor prin formarea colectivului de muncă, organizarea lui, dirijarea şi controlul.

În mg. financiar se utilizează metode matematico-financiare, pe cînd mg. personalului presupune abilităţi din domeniul psihologiei.

Pentru mg. personalului se utilizează următoarele metode:

• formarea unui contract de muncă în care se vor stipula toate drepturile şi obligaţiile angajaţilor;

• crearea unui sistem de reciclare a cadrelor, activitatea bancară se bazează pe inovaţii;

• crearea unui sistem de stimulente pentru personal;

• crearea unei structuri clare de atribuţii a fiecărui angajat;

• minimizarea factorului de dublare a funcţiilor.

TEMA 2. Structura organizatorică a băncii comerciale.

1. Tipuri de structuri organizatorice.

2. Caracteristica gestiunii băncii cu diferite structuri organizatorice.

3. Deschiderea unităţilor teritoriale a băncii.

1. Structura organizatorică – totalitatea de unităţiteritoriale ale unii bănci coordonate printr-un sistem unic de gestiune.

Tipuri de structuri organizatorice:

• Bancă cu un singur sediu;

• Bancă cu mai multe sedii: centrală şi un număr de sucursale, filiale, agenţii;

• Holdingul bancar.

Particularităţile de acţiune ale diferitor structuri organizatorice sunt:

1.Banca cu un singur sediu – toate serviciile sunt prestate într-un singur loc.

Pozitiv Negativ

• Este mult mai rapid circuitul informaţiei ce favorizează clientul.

• Concentrarea administraţiei bancare şi a secţiilor comerciale ale băncii în acelaş local presupune verificarea strictă a personalului – optimizarea activităţii lui.

• Economisirea cheltuielilor de întreţinere a administraţiei. • Numărul limitat de clienţi datorită arialului mic pe care-l deserveşte banca.

• Banca nu are diversificarea riscului în teritoriu fiind foarte dependentă de situaţia economică a unei regiuni.

2.Banca cu mai multe sedii presupune o structură complexă formată din centrală şi o serie de sucursale, filiale, agenţii.

Pozitiv Negativ

• Apropierea băncii de clientelă – majorîndu-şi numărul clienţilor.

• Posibilităţile de diversificare a riscurilor pe teritoriu.

• Posibilitatea de a lărgi sfera de activitate prin implimentarea unor servicii pe teritoriu dat. • Cheltuieli duble de administrare.

• Durata operaţiunilor este mai mare.

• Limitarea sferei decizionale în cadrul filialelor – pierderea clientelei.

• Îndepărtarea în teritoriu a administraţiei bancare de sfera comercială – ineficienţa activităţii filialelor.

3. Holdingul bancar presupune că banca este ocomponentă a unei companii financiare mari ( nu există bază legislativă). Există trei tipuri:

- Holdinguri cu o singură bancă;

- Holdinguri cu o bancă care are filiale;

- Holdinguri cu mai multe bănci.

Pozitiv Negativ

• Posibilitatea de diversificare pe piaţa financiară a serviciilor.

• Posibilitatea de a apela la capitalul firmei nebancare la necesitate.

• Posibilitatea acordării unui larg spectru de servicii unui şi aceluiaşi client în acelaş loc. • Asumarea de către bancă a tturor riscurilor financiare inclusiv acelora din sfera nebancară.

• Complicarea evaluării corecte a capitalului la un moment dat – are loc eroarea între coeficienţii de performanţă a băncii.

2. Există două tipuri de gestiune a băncii cu mai multe sedii:

• Gestiunea centralizată;

• Gestiunea decentralizată.

Gestiunea centralizată – presupune limitarea absolută în drepturi de decizie a filialelor cu stabilirea setului de probleme asupra căruia filiala poate acţiona desinestător – filiala nu are banii săi, filiala nu are dreptul să utilizeze de sinestătător resursele acumulate.

Pozitiv: - se poate corela repede cu fluxul financiar;

- excluderea dublării funcţiei;

- posibilitatea de a utiliza un personal mul mai competent şi calificat pentru luarea deciziilor la nivel de centrală;

- micşorarea riscului datorită controlului permanent asupra filialei;

- economia cheltuielilor pentru prelucrarea documentelor;

- posibilitatea de a verifica în permanenţă activitatea filialelor şi de a planifica viitorul ei;

- posibilitatea de a transfera excesul de mijloace de la o filială la alta care are necesităţi financiare.

Negativ: - îngreonează transferul informaţiei de la filială la centrală în unele cazuri creind posibilităţi de erori;

- posibilitatea de pierdere a clientului datorită scăderii operativităţii deserviriilui;

- monopolizarea deciziilor de centrală nu dau posibilitatea de formare a personalului competent la nivel de filială.

Gestiunea decentralizată – presupune înzestrarea filialelor cu drepturi decizionale asupra unui spectru larg de probleme, lăsînd în competenţa centralei doar deciziile ce prevăd strategia de dezvoltare precum şi cele ce implică riscuri financiare majore. În RM astfel sistem nu există.

Tot ce-i pozitiv la sistemul centralizat este negativ la decentralizat.

Pozitiv: - rapiditatea deservirii clienţilor;

- posibilitatea formării personalului competent la filiale, a unor modele de gestiune separate.

Negativ: - expunerea în măsură mai mare la riscuri;

- imposibilitatea transferării excesului de mijloace băneşti de la o filială la alta.