Managementul calității

TERMINOLOGIE

- „corespunzator pentru utilizare“ (Joseph Moses Juran, cel mai apreciat expert contemporan în managementul calitatii);

- „conformitatea cu cerintele“ (Philip Crosby, calitolog american, initiatorul conceptului „zero defecte“);

- „cel mai bun produs sau serviciu în conditiile impuse de client“ (Armand Feigenbaum, initiatorul conceptului „Total Quality Control“);

- „coerenta dintre ceea ce exista si ceea ce spunem. Pentru a face calitate, trebuie sa fim coerenti cu noi însine si sa avem ochii mari deschisi asupra a ceea ce se petrece în lume“ (André Bérkoff, scriitor);

- „în spatiu, daca ne referim la locuinte; în profunzime, daca ne referim la gândire; în dragoste, daca ne referim la cadouri; în adevar, daca ne referim la discutii; în ordine, daca ne referim la administrare; în capacitate, daca ne referim la actiune; în timpul corect, daca ne referim la miscare“ (Lao Tse, filosof chinez, secolul VI î.Hr. fondatorul taoismului);

- „ansamblul de caracteristici ale unei entitati, care îi confera acesteia aptitudinea de a satisface necesitati exprimate si implicite“ (SR ISO 8402: 1994, Managementul calitatii si asigurarea calitatii. Vocabular)

Calitate – masura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinesc cerintele (SR EN ISO 9000/2000, pct. 3.1.1.)

calitate totala – satisfacerea nevoilor clientilor în ceea ce priveste calitatea produsului sau serviciului, livrarea cantitatii cerute, la momentul si locul dorit, la un cost cât mai mic pentru client, în conditiile unor relatii agreabile si eficiente cu acesta si ale unui sistem administrativ fara erori, începând cu elaborarea comenzii si pâna la plata facturii (Olaru M., 2001, p. 65 – definitie data de Kélada.)

caracterisitica – trasatura distinctiva

(SR EN ISO 9000/2000 pct. 3.5.1.)

caracteristica a calitatii – caracteristica proprie unui produs, proces sau sistem referitoare la o cerinta

(SR EN ISO 9000/2000, pct. 3.5.2.)

cerinta – nevoie sau asteptare care este declarata, în general implicta sau obligatorie (SR EN ISO 9000/2000, pct. 3.1.2.)

cerinta esentiala – cerinta care are în vedere, în special, protectia sanatatii, securitatea utilizatorilor, protectia proprietatii si a mediului, astfel cum este prevazuta în actele normative în vigoare (Legea nr. 608/2001, art. 4, lit. d.)

Controlul calitatii – parte a managementului calitatii, concentrata pe îndeplinirea cerintelor calitatii

(SR EN ISO 9000/2000, pct. 3.2.10.)

inspectie – examinarea proiectului unui produs, a unui serviciu, a unui proces sau a unei instalatii si determinarea conformitatii lor cu conditiile specifice sau, pe baza unei aprecieri profesionale, cu conditiile generale

(SR EN 45005/1995, pct. 2.1.)

îmbunatatirea calitatii – actiuni întreprinse în întreaga organizatie pentru cresterea eficacitatii si eficientei activitatilor si proceselor în scopul de a asigura avantaje sporite atât pentru organizatie cât si pentru clientii acesteia

(ISO 8402/1994, pct.. 3.8.)

managementul calitatii – activitati coordonate pentru a orienta si controla o organizatie în ceea ce priveste calitatea

(SR EN ISO 9000/2000, pct. 3.2.8.)

managementul calitatii totale – mod de management al unei organizatii, concentrat asupra activitatilor, bazat pe participarea tuturor membrilor acesteia si care vizeaza un succes pe termen lung prin satisfacerea clientului precum si avantaje pentru toti membri organizatiei (ISO 8402/1994, pct. 3.7.)

manager – persoana care detine o pozitie de conducere în cadrul unei organizatii si care prin deciziile sale influenteaza în mod direct actiunile si comportamentul persoanelor subordonate (Tantau A., 2002, p. 11.); specialist în domeniul mangementului care foloseste puterea (autoritatea), cu care a fost investit în acord cu responsabilitatea data pentru folosirea, combinarea si coordonarea resurselor umane, financiare, materiale si informationale în scopul obtinerii rezultatelor dorite (Angelescu C., 2001, p. 269.)

manager de nivel inferior – persoana (maistru de fabrica, sef de echipa) care are sarcina sa supravegheze si sa coordoneze realizarea unor activitati (Tantau A., 2002, p. 13.)

manager de nivel mediu – persoana care are sarcina sa traduca obiectivele fundamentale în programe, reguli si indicatori de lucru, respectiv sa asigure respectarea si implementarea lor (Tantau A., 2002, p. 13.)

manager de nivel superior – persoana care are sarcina sa formuleze misiunea si obiectivele strategice, respectiv sa ia deciziile politce ale organizatiei (Tantau A., 2002, p. 11.)

midle manageri – persoane care raspund de implementarea politicilor, planurilor si programelor de dezvoltare de nivel strategic, precum si de conducerea si supravegherea managerilor de la nivelul ierarhic inferior, facând legatura între nivelul de top si cel operational (Angelescu C., 2001, p. 269.)

politica referitoare la calitate – intentii si orientari generale ale unei organizatii referitoare la calitate asa cum sunt exprimate oficial de managementul de la cel mai înalt nivel

(SR EN ISO 9000/2000, pct. 3.2.4.)

Sistem de management al calitatii – sistem prin care se orienteaza si se controleaza o organizatie în ceea ce priveste calitatea (SR EN ISO 9000/2000, pct. 3.2.3.)

strategie – arta si stiinta de a valorifica resursele unei organizatii în scopul realizarii obiectivelor stabilite prin politica organizatiei (Tantau, A., 2002, p. 42.)

supravegherea calitatii – monitorizari si verificari continue ale stadiului unei entitati si analiza înregistrarilor în scopul de a se asigura ca sunt în curs de satisfacere conditiile specificate

(ISO 8402/1944, pct. 4.7.)