Metodele Rapide de Evaluare

1. Concept. Avantaje. Dezavantaje. Limite. Condiţii

Mai sunt denumite şi metode bazate pe „Regula degetului mare”, care este definită în American Heritage Dictionary ca „un principiu folositor, cu aplicabilitate largă, dar fără pretenţia de a fi exact sau de încredere în orice situaţie”.

The Oxford English Dictionary (citat în aceeaşi lucrare), arată încă din definiţie de unde provine: „O metodă sau procedeu derivat integral din practică sau experienţă, fără nici o bază de cunoştinţe ştiinţifice; o metodă practică de aproximare”.

Metodele rapide de evaluare sunt folosite în multe situaţii: de exemplu, în tehnoredactare se ştie că pe o pagină scrisă cu text spaţiat la două rânduri intră aproximativ 250 de cuvinte. Desigur că numărul exact depinde de mărimea fonturilor, a marginilor de pagină, de prezenţa unor ilustraţii sau tabele. Metodele rapide de evaluare se aplică într-un mod foarte asemănător şi în afaceri: ele afirmă o anumită regulă generală şi apoi indică o serie de circumstanţe (limitări) care pot influenţa mărimea rezultatului sau scopul evaluării sau care pot face chiar regula inaplicabilă. Cu alte cuvinte, „regulile sunt făcute pentru a fi încălcate”.

Metodele de evaluare rapidă sunt specifice afacerilor (întreprinderilor) mici şi numai ramurilor, uneori chiar şi numai zonelor, la care se referă. În principal, ele sunt folosite pentru a evalua companii în vederea vânzării – cumpărării. Metodele de evaluare rapidă, după cum le spune şi numele, fac o evaluare rapidă, nu neapărat exactă, a unei afaceri, mai mult pentru a da o imagine aproximativă asupra valorii acesteia. O altă obiecţiune care se poate aduce acestui tip de metode de evaluare a afacerilor ar fi faptul că se bazează numai pe informaţii din trecut privind afacerile respective, precum şi pe diferite cutume din ramura sau regiunea în care este localizată afacerea.

Limitele utilizării acestor metode rapide de evaluare a afacerilor sunt reprezentate şi de scopul evaluării: ele nu se aplică în cazul evaluărilor pentru înregistrare contabilă şi raportare financiară, evaluării aportului asociaţilor, cotarea la bursă, tranzacţii internaţionale, impunere fiscală, obţinerea de credite, privatizare sau (re)naţionalizare, expertize judiciare, etc. rezumându-se la evaluarea iniţială a afacerii (întreprinderii) ca punct de plecare a negocierilor în vederea vânzării – cumpărării între particulari.

Ţările în care prin tradiţie au fost şi încă mai sunt destul de folosite aceste metode de evaluare sunt Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi Franţa, dar aplicabilitatea lor este tot mai restrânsă de îndată ce IVSC – Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare, a elaborat un standard special în acest domeniu, respectiv Standardul Internaţional de Practică în Evaluare 12 (GN 12), după cum se va arăta mai departe.

Totuşi, care sunt argumentele pentru care metodele rapide de evaluare sunt folosite încă pe scară largă în domeniul afacerilor? Apreciem că aceste metode, pe lângă aspectele de istorie, tradiţii şi cultură implicate, prezintă şi unele certe avantaje:

1. sunt operative, nu necesită mult timp pentru calculul valorii;

2. sunt simple, nu necesită calcule laborioase şi nici informaţii confidenţiale (se bazează pe un minimum de informaţii, în general publice: valoarea contabilă, venit brut, profit net, etc.);

3. dau valori apropiate de valorile de piaţă ale afacerilor respective, preţul fiind determinat obiectiv;

4. nu se aşteaptă ca ele să dea o valoare riguros stabilită;

5. sunt spectaculoase, oferă o imagine destul de apropiată de realitate într-un timp scurt;

6. se realizează cu costuri reduse, nefiind nevoie în general de intervenţia experţilor;

7. sunt neutre, nepartizane, nu ţin partea nici uneia dintre părţile implicate în tranzacţie prin introducerea vreunor coeficienţi arbitrari;

8. sunt transparente, verificabile şi predictibile pentru oricare dintre părţi;

9. reflectă diferenţele dintre afaceri (întreprinderi) datorate vadului, zonei geografice, cutumelor şi obiceiurilor locale, etc.;

10. fac parte din tezaurul de tradiţii, istorie şi cultură economică a popoarelor respective, având o largă răspândire.

Datorită acestor certe avantaje, intermediarii de afaceri le folosesc pentru a-şi ajuta clienţii să-şi stabilească un preţ de vânzare pentru afacerile lor, în general reduse ca dimensiuni şi complexitate.