Metodologia cercetării economice

OBIECTIVE

Cursul de Metodologia cercetarii stiintifice economice are

menirea de a contribui la formarea rapida, în decursul unui singur

semestru, a deprinderilor studentilor de investigare stiintifica a

fenomenelor economice. În baza cunostintelor care se predau la acest

curs, studentii adopta modelul de învatare gândind, îsi însusesc mai

temeinic cunostintele stiintifice la toate disciplinele. Învatând sa

confrunte teoria economica cu practica economica, studentii îsi

depasesc conditia de simpli consumatori de cunostinte, putând deveni

producatori de cunostinte stiintifice noi, creatori de idei, de solutii si

de decizii eficiente. Familiarizati cu particularitatile fenomenelor

economice, ei înteleg nu numai nevoia bunei alegeri a metodelor si

instrumentelor de analiza si calcul, dar si pe aceea de adecvare

corespunzatoare a tuturor componentelor metodologice la cerintele

oricarui fenomen economic fara de care progresul cunoasterii nu este

posibil.

Pe baza acestui curs, studentii capata abilitatile unui analist

conceptual, ale unui veritabil cercetator, care stie sa identifice o

problema economica, stie sa-si aleaga singur metodele si

instrumentele de investigare si, în fine, stie sa rezolve aceasta

problema. Astfel, viitorii absolventi, înca din timpul studiilor, vor

putea contribui atât la corectarea impreciziilor unor teorii

economice, cât si la sprijinirea mai temeinica a practicii economice,

la accentuarea progresului stiintei economice în rândul celorlalte

stiinte. Sunt asigurate, astfel, prestigiul economistului si succesul

carierei lui profesionale în conditiile celei mai acerbe competitii

economice.

I. METODOLOGIA CERCETARII STIINTIFICE

ECONOMICE. CONTINUT SI FUNCTII. LOCUL

METODOLOGIEI ÎN CADRUL STIINTEI. CORELATIILE

ACESTEIA CU TEORIA SI PRACTICA ECONOMICA

1. Metodologia cercetarii stiintifice economice este o parte a

stiintei economice. Ea poate fi definita ca un ansamblu de principii, de

etape si faze, de metode, tehnici si instrumente de investigare si

cunoastere stiintifica a fenomenelor economice.

Metodologia este un cuvânt complex, format din methodos si

logos care înseamna „metoda” si „stiinta”, în limba greaca, iar în

traducere libera „ stiinta metodei”, adica stiinta conceperii, a alegerii

si utilizarii metodei în procesul de investigare a fenomenului

economic. În mod similar, si expresia methodos este formata din doua

cuvinte meta si odos, adica „dupa cale”, dupa calea sau îndrumarul

care asigura succesul oricarei investigatii stiintifice. Asadar, metoda si

metodologia sunt în fapt „un fir al Ariadnei”, care, însusite si bine

stapânite, nu te lasa sa te ratacesti în jungla informatiilor si faptelor

stiintifice economice.

Metodologia cercetarii stiintifice economice (ca, de altfel, si a

altor stiinte) este alcatuita din trei niveluri de metode:

 metode de maxima generalitate, specifice tuturor stiintelor;

 metode proprii unui grup de stiinte;

 metode specifice fiecarei stiinte.

Dimensiunea functiei vitale a metodologiei de cercetare stiintifica

poate fi mai bine înteleasa daca o privim în cadrul stiintei (din care face

parte) si pe care o serveste în totalitatea laturilor acesteia.

Stiinta este un fenomen complex, care poate fi privit din diferite

puncte de vedere (o baza a conceptiei despre lume si natura, o forma a

constiintei sociale, o componenta a culturii spirituale, o componenta a

fortelor de productie) si care este definita în cele mai diferite formule.

Lasând deoparte definitiile mai sofisticate (Einstein) si altele mai

simplificatoare (Kotarbinski), stiinta îsi dezvaluie continutul daca vom

spune ca este „un ansamblu de cunostinte sistematizate si verificate de

practica”, „ o cunoastere bazata pe fapte reale care explica si rezolva

problemele practice”, „o cunoastere care poate fi verificata si

confirmata empiric”, „o cunoastere care se ocupa cu studiul legilor

care guverneaza realitatea si pe baza carora se elaboreaza previziuni

stiintifice”. Stiinta, potrivit Dictionarului Pétit Robert, este definita

drept „cunoastere exacta, universala si verificabila”