Micro și Macroeconomie

I. UNIVERSUL ECONOMIEI

Omul şi societatea pentru a exista sunt nevoiţi să-şi satisfacă trebuinţele şi

pentru că natura le oferă de-a gata numai câte ceva din cele necesare, ei trebuie să-şi

asigure toate celelalte. Activităţile de toate felurile prin care oamenii reuşesc sa-şi

realizeze cele necesare formează activitatea economică sau economia. În esenţă,

acestea reprezintă fapte sau operaţiuni care se exercită de către oameni şi care au

caracter interpendent constituind împreună economia (unei zone, unei ţări etc.).

Ceea ce-i determina pe oameni să acţioneze economic sunt:

- insuficienţa mijloacelor pe care natura le oferă de-a gata;

- nevoile care în timp se înmulţesc şi se diversifică.

1. Nevoi, resurse şi bunuri

Nevoile sunt exigenţe determinate de natură sau viaţă socială. Ele reprezintă

aspiraţii, aşteptări, neîmpliniri ale oamenilor. Natura şi intensitatea nevoilorsunt

diferite în timp şi spaţiu. Există nevoi individuale, colective şi sociale; ele sunt

resimţite de fiecare în mod şi în intensitate diferite; sunt de natură diferită atât în ceea

ce priveşte modul de a le percepe cât şi modul de a le satisface.

Nevoile intervin în activitatea economică sau economie în două moduri:

- constituie raţiunea de a acţiona transformând indivizii în agenţi economici

sau unităţi economice;

- constituie fundamentul criteriilor de alegeri (opţiuni) individuale şi

colective în funcţie de priorităţile satisfacerii lor;

În raport cu mijloacele limitate pe care le au oamenii de a-şi satisface nevoile,

acestea sunt mult mai mari şi mai diferite şi au tendinţa de a creşte şi a se diversifica

mai rapid de mijloacele de satisfacere a lor. Limitele resurselor sunt permanente, dar

fluctuante în timp.

Resursele sunt mijloace de orice fel care pot servi la satisfacerea nevoilor sau

care, în funcţie de progresul ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei, sunt susceptibile să

servească acestui scop. Sunt destinate atât consumului cât şi producţiei (activităţilor

economice). In esenţă, resursele sunt bunuri:

- naturale – fertilitatea solului, fauna şi flora, apa, resursele minerale,

climatul, aerul etc. Acestea sunt: regenerabile si neregenerabile

- umane – număr, vârstă etc., starea de sănătate, instruire, inteligenţă etc.;

- capital – investit sau economisit.

Unele resurse servesc direct consumului individual şi/sau colectiv al

oamenilor, altele servesc în activităţile economice, iar o altă categorie constituie

rezerve.

Resursele sunt întotdeauna limitate şi insuficiente în raport cu nevoile la orice

nivel al dezvoltării societăţii.

În timp, resursele cresc, dar rămân limitate.

În cadrul bunurilor care formează resursele, deosebit de importante sunt

bunurile economice adică bunurile care au următoarele caracteristici:

- capacitatea de a satisface o nevoie;

- disponibilitatea – pot fi procurate;

- raritatea – un bun care există în cantitate nelimitată este accesibil pentru

oricine are nevoie de el îşi pierde caracterul economic.

Bunurile economice nu sunt omogene. Ele se clasifică astfel:

a) bunuri de consum şi de investiţii. Bunurile de consum prin folosire sunt

distruse, sunt neproductive şi nu aduc un venit celor ce le consumaă. Bunurile de

investiţii servesc la producerea altor bunuri;

b) bunuri finale şi intermediare. Bunurile finale sunt cele care au atins stadiul

final al elaborării (producerii) şi devin apte de a fi utilizate potrivit destinaţiei pe care

o au. Destinaţii posibile: consumul, investiţia, stocarea, exportul.Bunurile

intermediare – sunt acelea care n-au parcurs întreg proces al productie potrivit cu

destinaţia lor. De exemplu: minereul de fier este un bun intermediari,pentru a fi

utilizat trebuie extras fierul, apoi acesta transformat în piese auto sau cu alte

destinaţii. Minereul, fierul, piesele auto etc sunt bunuri intermediare, iar utilizarea lor

constituie consum intermediar.

c) bunuri complementare şi substituibile. Două sau mai multe bunuri sunt

complementare întrucât numai împreună pot satisface o trebuinţă. Exemplu: un

automobil şi carburantul său. Bunurile substituibile sunt acelea care se exclud

reciproc la satisfacerea unei nevoi. Exemplu: laptele şi lămâia în ceai; un voiaj în

automobil sau cu avionul.

d) bunuri private şi colective. Bunurile private servesc satisfacerii, în mod

individual a consumatorilor. Un bun privat este exclusiv (altcineva poate fi exclus de

la folosirea sa printr-un