Microeconomie

CAPITOLUL 1-INTRODUCERE

a. Rezumat

Existenta individuala si sociala a omului este conditionata de masura si

modul în care sunt satisfacute nevoile. Acestea din urma exista ca sistem si s-au

multiplicat si diversificat în timp, reflectând nivelul de dezvoltare a individului

si a societatii. Satisfacerea nevoilor este conditionata de existenta resurselor, a

caror caracteristica principala este raritatea. Preocuparile pentru studiul vietii

economice au dus la formarea si dezvoltarea stiintei proprii acestui domeniu. O

diferentiere evidenta a conceptiilor este legata nu atât de obiectul de studiu, cât

mai ales de modalitatile de abordare, de punctul de plecare în demersul

cercetarii stiintifice. Economia (Economics) este stiinta teoretica fundamentala,

ocupând locul central în sistemul stiintelor economice. Studiul

comportamentelor agentilor economici, la diferite niveluri din ierarhia spatiului

economic, a dus la conturarea microeconomiei si a macroeconomiei.

Delimitarea etapelor în formarea si dezvoltarea situatii stiintei economice

presupune identificarea filiatiei de idei si a asa numitelor situatii clasice, în

functie de care se pot distinge mai multe faze în evolutia cunoasterii stiintifice a

activitatii economice. Cercetarea stiintifica în domeniul economiei a dus la

conturarea unei metode proprii prin îmbinarea principiilor generale cu cele

specifice generate de natura domeniului de studiu.

Procedeele de analiza economica vizeaza etapele si metodele acesteia,

un rol important revenind rationamentului utilizat.

12

b.

1.1. Economia –forma principala a actiunii sociale

1.1.1. Nevoile si resursele economice

1.2. Economia si sistemul stiintelor economice

1.2.1.Aparitia si formarea stiintei economice. Sistemul

stiintelor economice.

1.2.2. Metode de cunoastere stiintifica, tehnici si instrumente

folosite în analiza economica.

c.

1.1. Economia –forma principala a actiunii sociale

Termenul de Economie are o dubla semnificatie: de stiinta si de

activitate economica.

Economia, termen sinonim cu activitatea economica, reprezinta un

proces complex ce reflecta faptele, actele, comportamentele si deciziile

oamenilor cu privire la atragerea si utilizarea resurselor în vederea producerii,

distribuirii si consumului bunurilor pentru satisfacerea nevoilor.

Activitatea economica are drept scop producerea de bunuri si servicii în

vederea satisfacerea nevoilor nelimitate ale oamenilor prin folosirea rationala

si eficienta a resurselor rare.

1.1.1. Nevoile umane

Nevoile umane sunt preferinte, dorinte, resimtiri, asteptari ale

oamenilor de a avea, de a fi, de a sti, de a crede si respectiv de a-si însusi

bunuri. Ele sunt conditionate si devin efective în functie de nivelul dezvoltarii

economico-sociale (conditionare obiectiva) si de nivelul de dezvoltare a

individului (conditionare subiectiva); Nevoile trebuie întelese ca exigente

umane, individuale sau colective, care pot fi satisfacute cu bunuri sau servicii.

Multitudinea nevoilor si continua lor diversificare a impus clasificarea

lor. Dupa natura lor nevoile umane sunt: a) nevoi natural- fiziologice; b)

nevoi spiritual – psihologice. Din punct de vedere al subiectilor purtatori

nevoile se structureaza în: a) nevoi individuale; b) nevoi de grup; c) nevoi ale

13

societatii. Din punct de vedere al importantei lor pentru viata umana

trebuintele sunt structurate în: a) nevoi primare - sunt cele indispensabile vietii;

b) nevoi secundare - sunt necesare dar nu indispensabile; c) nevoi tertiare - sunt

cele mai putin semnificative. Din punct de vedere al duratei si momentului

manifestarii lor sunt: a) nevoi curente (permanente); b) nevoi periodice; c)

nevoi rare; d) nevoi singulare.

Nevoile umane exista ca sistem si sunt dinamice. Nevoile sunt

nelimitate ca numar, dar sunt limitate în capacitate, adica satisfacerea unei

nevoi presupune consumarea unei cantitati date dintr-un bun sau serviciu.

Nevoile pot fi concurente, în sensul ca o nevoie nu poate sa se dezvolte decât în

detrimentul celorlalte nevoi si complementare, atunci când satisfacerea unei

nevoi atrage necesitatea satisfacerii altor nevoi.

Din multitudinea de nevoi ale indivizilor si ale societatii se disting

nevoile (trebuintele) economice, care sunt forme de manifestare ale

necesitatilor oamenilor, ca indivizi si ca membri ai societatii, satisfacerea lor

implicând cumpararea si consumarea de bunuri economice.

Satisfacerea nevoilor economice constituie mobilul întregii activitati

social-economice si genereaza un întreg sistem de interese. Interesele

economice reprezinta manifestari constientizate ale nevoilor umane devenite

mobiluri ale activitatii economice care determina anumite comportamente în

vederea realizarii obiectivului de satisfacere a nevoilor.