Monedă și credit

1.1. CONCEPTUL DE MONEDA

Literatura de specialitate si limbajul curent folosesc atât termenul “bani” cât si cel de “moneda”.

Termenul de moneda, folosit în special în limbajul poporului francez, englez si italian desemneaza, potrivit dictionarului Larousse, “o piesa de metal, emisa de autoritatea suverana, pentru a servi ca mijloc de schimb” , este de origine latina si provine de la numele zeitei Junon Moneta.

Termenul “bani”, se utilizeaza aproximativ cu acelasi sens. In dictionarul explicativ al limbii române desemneaza “echivalentul general al valorii marfurilor, moneda de metal sau de hârtie recunoscuta ca mijloc de schimb sau de plata”.

Cu toate ca între cele doua notiuni exista mici diferente calitative si cantitative, în prezent sunt considerate a fi similare, ceea ce conduce si la similitudinea dintre circulatie monetara si circulatie baneasca.

1.2. FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI

Formele pe care le îmbraca moneda sunt numeroase si în continua schimbare, ceea ce conduce la definirea acesteia si prin functiile pe care le realizeaza.

Functiile îndeplinite de moneda sunt în esenta urmatoarele, cu posibilitatea regruparii sau divizarii într-un numar mai mare sau mai mic.

1.2.1. FUNCTIA DE INSTRUMENT UNIC (MIJLOC) DE PLATA SI DE SCHIMB

Aceasta functie a aparut ca urmare a necesitatii crearii unui instrument care sa mijloceasca schimbul economic.

Productia, circulatia si consumul sunt realizate prin cicluri de mai multe operatiuni precum sunt M-B-M sau B-M-B, cu ajutorul monedei.

Aceasta conduce la disocierea schimbului, în doua operatiuni distincte: o operatiune de vânzare (flux real contra flux monetar) care permite obtinerea de moneda si o operatiune de cumparare (flux monetar pentru obtinerea bunurilor reale).

Moneda îndeplineste functia de schimb, pentru ca este singura marfa general acceptata. Participantii la tranzactii cunosc faptul ca aceasta poate fi cedata pentru a se obtine un oricare alt bun.

In evolutia economiei monetare, anumite bunuri au servit ca moneda, precum ceaiul, mirodeniile, bijuteriile.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, în Italia, au fost acceptate la modul general, ca mijloc de plata, tigarile. Comerciantii le-au acceptat ca mijloc de plata pentru vânzarea de produse, precum: pâinea, laptele, hainele si alte bunuri de stricta necesitate.

Aceste exemple ilustreaza ca pentru acceptarea unui bun ca moneda si ca mijloc de plata nu este necesara interventia guvernelor, în scopul impunerii acestuia. De-a lungul timpului, autoritatile au declarat drept moneda anumite bunuri (metale pretioase, bijuterii), dar functionarea sistemelor respective nu a fost posibila, întrucât bunurile în cauza nu au fost acceptate la modul general, ca mijloace de plata. In anul 1828, guvernul rus a încercat sa introduca platina, ca metal monetar, însa abandoneaza acest sistem, datorita raritatii metalului si a valorii foarte ridicate.

In prezent, recunoasterea generala ca mijloc de plata de catre toti participantii la derularea tranzactiilor în economie, este atribuita bancnotelor, monedelor metalice si banilor de cont sau scripturali.

1.2.2. FUNCTIA DE ETALON AL VALORII BUNURILOR SCHIMBATE

Reprezinta cea mai importanta functie, întrucât permite exprimarea valorii bunurilor economice, în termeni monetari si efectuarea de comparatii între preturile diferitelor bunuri si servicii.

Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul valorii prezinta o anume caracteristica si anume inconstanta. Moneda sau banii, cu care se masoara valoarea tuturor bunurilor si serviciilor si a raporturilor de echivalenta dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade de timp. In acest scop se utilizeaza puterea de cumparare , aflata în raport invers proportional cu modificarea preturilor.

Alaturi de caracteristica variabilitatii în timp, moneda ca standard al valorii, prezinta si trasatura indispensabilitatii, în sensul ca detinerea banilor este absolut necesara fiecarui individ pentru obtinerea bunurilor de care au nevoie si pe care le prefera.