Procesul de Comunicare și Relații Publice

PROCESUL DE COMUNICARE SI RELATII PUBLICE

Lumea se informeaza de la mijloacele de comunicare in masa (presa, radio, tv, internet). Lumea afla despre o companie din media: despre realizarile sale, despre momentele de criza, despre probleme, sau pur si simplu nu afla nimic. Pentru ca nu se gestioneaza relatia cu media.

Unul dintre marile mituri legate de acest tip de relatie de comunicare este legat de preamarirea relatiei cu presa. Nimeni nu contesta importanta mijloacelor scrise si faptul ca ?se iese? mai usor in presa scrisa decat la TV sau la radio. Cu toate acestea, mass media trebuie vazute ca intreg: presa scrisa, Tv, radio si fireste Internet. Toate au puncte tari si puncte slabe ? e firesc sa fie asa ? si toate trebuie adaptate campaniei si mesajului comunicat.

Ex. Salut! Eu sunt Q si astazi voi fi gazda ta pentru o plimbare virtuala printre new media. Vom vedea care sunt cele mai bune aplicari ale Internetului pentru companii, iar apoi va voi prezenta cate ceva despre jurnalismul online si nu numai. Asa ca, la drum cu noi! Internetul a devenit ?cool?. E o parte a vietii de zi cu zi. Un intrument de PR, pentru comunicare, pentru vizibilitate, pentru comunitate, pentru ca lumea intreaga sa interactioneze. Dar e oare folosit la intregul lui potential? Probabil ca atunci cand se vorbeste despre Internet si aplicatiile sale zilnice primul gand merge catre email. O modalitate de comunicare eficienta, rapida si comuna. Uneori rece si cu greseli. Urmeaza posibilitatea de cautare a unor informatii de care avem nevoie, folosind motoare de cautare online. In top ar aparea poate pe locul urmator programele de mesagerie instant si poate chiar si citirea online a unor ziare sau reviste.

Dupa primul razboi mondial s-a constatat o apreciere crescânda a tehnicilor de informare publica, cu o dezvoltare puternica dupa al doilea razboi mondial. Relatiile publice au devenit o profesiune acceptata si recunoscuta si, în ciuda antagonismului si suspiciunilor manifestate de o parte a presei, serviciile de informare s-au dezvoltat rapid ca institutii.

Ca rezultat, câtiva pionieri în consultanta de relatii publice au devenit rapid identificati cu programul de informare publica a marilor corporatii. Pot fi mentionati Ivy Lee, T.J. Ross, Edward L. Bernays, Carl Byoir, Earl Newson, James Selvage sau Pendleton Dueley. Iar multe corporatii si-au dezvoltat proprii experti de relatii publice: Arthur Page la AT&T si Paul Garrett la General Motors.

În prezent relatiile publice sunt o parte indispensabila din procesul de comunicare în masa, dar o întelegere totala a modului în care acest fenomen s-a dezvoltat necesita o întelegere a dezvoltarii tehnicilor de media, a procesului de comunicare si a opiniei publice, privita ca o combinatie de sentimente, ratiune, constiinta si efemer.

Si totusi termenul face obiectul unor neîntelegeri, în special datorita faptului ca “relatiile publice “ - ca functie si concept - se gaseste înca într-o stare fluida, care nu a permis o definire satisfacatoare.

Oamenii definesc frecvent relatiile publice prin intermediul câtorva dintre cele mai vizibile tehnici si activitati ale sale - articole într-un ziar, interviuri TV cu reprezentantii firmelor sau aparitia unor celebritati la evenimente speciale.

Ceea ce oamenii nu înteleg este ca relatiile publice au multe aspecte subtile si greu de patruns. Relatiile publice sunt esentiale în lumea complexa de azi pentru a facilita comunicarea si întelegerea. Ele implica cercetare, analiza, adoptarea politicii, programare, comunicare si feedback de la o diversitate de categorii de public.

Una dintre cele mai utilizate definitii ale relatiilor publice este un “ efort directionat spre motivarea si influentarea clientilor în primul rând prin intermediul mijloacelor de comunicare, pentru a-i determina sa gândeasca bine despre o organizatie, sa o respecte si sa o sustina în perioadele mai dificile “.

Alte organizatii de relatii publice nationale si internationale au dat la rândul lor definitii ale relatiilor publice suficient de detaliate pentru a se putea aplica oriunde în lume:

- Relatiile publice reprezinta efortul deliberat, planificat si sustinut de a stabili si mentine întelegerea reciproca între firme si publicul sau.

- Relatiile publice sunt acea functie a managementului care evalueaza atitudinea publicului, identifica politica unei institutii sau persoane cu interesul public si planifica si executa un program de activitati pentru a câstiga întelegerea si acceptarea publicului.

- Relatiile publice sunt efortul constient de a obtine întelegere, de a stabili si mentine încrederea publicului pe baza unei cercetari sistematice.

- Relatiile publice reprezinta efortul managerial sistematic si sustinut prin care organizatiile private si publice cauta sa creeze întelegere, simpatie si sprijin la nivelul acelor categorii de public cu care au sau asteapta sa stabileasca un contact.

Conceptul modern de relatii publice este de origine americana, notiunea de relatii publice fiind folosita pentru prima data la sfârsitul secolului trecut. Cât priveste definirea conceptului de relatii publice, aceasta s-a dovedit deosebit de dificila; astfel, în anul 1975, “Foundation for Public Relations Research” a înregistrat un numar de 472 de definitii, provenind de la primii 65 lideri din domeniul relatiilor publice, pe baza carora a formulat urmatorul concept al relatiilor publice: “Relatiile publice reprezinta o functie distincta de management, care ajuta sa se stabileasca si sa se mentina un climat psihologic de comunicare, întelegere, acceptare si cooperare între o organizatie si publicul sau; ajuta conducerea sa informeze si sa fie informata despre opinia publica; defineste si coordoneaza responsabilitatea conducerii pentru a servi interesului public; ajuta conducerea sa utilizeze în mod eficient orice schimbare, servind însa si ca un sistem de prevedere care sa sprijine tendintele ce se anticipeaza; foloseste cercetarea si tehnicile comunicationale etice ca principalele sale instrumente”.