Servicii Internaționale

CONTINUTUL SI SFERA DE CUPRINDERE A SERVICIILOR

Serviciile pot fi privite ca ocupatii, îndatoriri ale unor persoane ca functii, actiuni sau munci prestate în folosul cuiva, ca organisme sau subdiviziuni care fac parte dintr-un ansamblu administrativ sau economic. Totodata termenul de servicii este asociat si ideii de tertiar sau sector tertiar cu 2 acceptiuni:

- Ansamblu de meserii (contabil, secretar, vânzator) care se exercita în societati de servicii (banci, companii aeriene) sau în întreprinderi industriale ori agricole;

- Ansamblul unitatilor de productie a caror activitate principala consta în oferirea de servicii si care corespunde notiunii statice de ramura.

Ca termen de specialitate, notiunea de serviciu acopera un domeniu mult mai restrâns delimitat de sensul de utilitate, de valoare de întrebuintare. În acest context, serviciile sunt definite ca activitati utile destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Abordarea serviciilor ca o categorie economica presupune restrângerea la acele activitati ce implica anumite relatii speciale de productie. Pentru a defini serviciile este necesar sa se aduca în discutie elemente suplimentare de identificare, de delimitare a lor în raport cu celelalte activitati din economie. Cele mai multe din definitiile din literatura de specialitate au drept obiect separarea serviciilor de bunuri, determinarea continutului serviciilor ca sector distinct al economiei.

Pentru o stricta delimitare între servicii si bunuri, teoreticienii mobilizeaza unul sau mai multe criterii ce reprezinta continutul activitatii sau rezultatul acesteia:

- forma de exteriorizare a serviciilor;

- particularitatile realizarii actului de vânzare – cumparare;

- relatia dintre productie si consum etc.

Cele mai multe definitii pun accent pe faptul ca serviciile sunt activitati al caror rezultat este nematerial si prin urmare nestocabil, nu se concretizeaza în produse cu existenta de sine statatoare. Prin comparatie, în cazul productiei materiale a bunurilor, rezultatul se poate separa de procesul de creare având o existenta spatiala si temporala distincta. Bunurile pot fi deplasate în spatiu, pot fi stocate iar consumul lor se realizeaza de regula în alte locuri si momente decât cele în care au fost produse. În practica este foarte dificil a distinge serviciile de bunuri deoarece în mod frecvent achizitionarea unui bun include si un element de serviciu dupa cum în mod similar un serviciu presupune cel mai adesea prezenta unor bunuri tangibile.

Ex. automobilul este considerat un bun desi el este achizitionat pentru serviciul pe care îl ofera – deplasare dintr-un loc în altul. Totodata acesta este însotit la cumparare de servicii cum ar fi garantia sau facilitatile financiare. Pe de alta parte un serviciu reprezentat de un pachet de vacanta include multe componente tangibile:

- folosirea unui mijloc de locomotie pâna la locul de sejur;

- o camera de hotel;

- o masa la restaurant;

Toate activitatile pot fi plasate pe o scala undeva între a fi un serviciu pur (rezultate intangibile) si un bun pur (nici un serviciu intangibil adaugat bunului tangibil) ceea ce face aproape imposibila delimitarea lor. Sfera serviciilor include dar nu se limiteaza la:

- contabilitate

- publicitate

- servicii financiare si bancare

- comunicatii

- servicii de informatie si prelucrarea datelor

- educatie

- angajare

- constructie

- franchising

- îngrijirea sanatatii

- asigurari

- închirieri

- management consulting

- cinematografie

- turism

- justitie si alte afaceri

- servicii profesionale si tehnice

Serviciile reprezinta o activitate umana cu un continut specializat având ca rezultat efecte utile imateriale si intangibile destinate satisfacerii unor nevoi sociale. Totodata serviciile sunt activitati de sine statatoare autonomizate în procesul adâncirii diviziunii sociale a muncii si sunt organizate distinct într-un sector numit sector tertiar.