Cuprins
- TEMATICA EXAMENULUI DE LICENTA LA DISCIPLINA
- TRANZACTII COMERCIALE INTERNATIONALE
- 1. POLITICA COMERCIALA. INSTRUMENTE SI MASURI
- 1.1. Definirea politicii comerciale
- 1.1.1. Evolutia comertului international în perioada postbelica
- 1.1.2. Definirea politicii comerciale si obiectivele acesteia
- 1.2. Politica vamala
- 1.2.1. Taxele vamale
- 1.2.2. Tariful vamal
- 1.2.3. Efectul protectionist al taxelor vamale
- 1.2.4. Teritoriul vamal
- 1.3. Politica comerciala netarifara
- 1.3.1. Aspecte introductive
- 1.3.2. Bariere netarifare ce implica o limitare cantitativa directa a importurilor
- 1.3.3. Bariere netarifare ce implica limitarea importurilor prin mecanismul preturilor
- 1.3.4. Bariere netarifare ce decurg din formalitati vamale si administrative privind importurile
- 1.3.5. Bariere netarifare decurgând din participarea statului la activitatile de comert exterior
- 1.3.6. Bariere netarifare (obstacole tehnice) decurgând din standardizare
- 1.4. Politici comerciale promotionale si de stimulare a exporturilor
- 1.4.1. Masuri bugetare de stimulare a exporturilor
- 1.4.2. Masuri fiscale de stimulare a exporturilor
- 1.4.3. Masuri financiar bancare de stimulare a exporturilor
- 1.4.4. Masuri valutare de stimulare a exporturilor
- 2. TEHNICI DE PLATI APLICATE ÎN TRANZACTIILE COMERCIALE INTERNATIONALE
- 2.1. Sisteme, modalitati, tehnici
- 2.2. Plata contra factura
- 2.3. Plata contra trata
- 2.4. Plata contra cec
- 2.5. Biletul la ordin
- 2.6. Ordinul de plata
- 2.7. Creditul documentar
- 2.8. Incasso ul documentar
- 3. TEHNICI DE FINANTARE ÎN TRANZACTIILE COMERCIALE INTERNATIONALE
- 3.1. Definitii si clasificari
- 3.2. Credite de prefinantare
- 3.3. Creditul pe termen scurt
- 3.4. Creditul pe termen lung
- 3.5. Credite pe termen mediu si lung
- 3.6. Acorduri guvernamentale de credit si protocoale bancare
- 3.7. Finantarea comertului mondial de produse primare
- 3.8. Modalitati neconventionale de finantare
- 3.9. Garantii si cautiuni bancare
- 4. TRANZACTIILE ÎN CONTRAPARTIDA
- 4.1. Definitii si clasificari prealabile
- 4.2. Livrari de marfuri si servicii în compensatii (contrapartida clasica)
- 4.3. Operatiunile paralele (contra - cumpararea)
- 4.4. Operatiunile combinate
- 4.4.1. Prelucrarea în switch
- 4.4.2. Tehnica de lohn
- 4.5. Contraprestatiile comerciale si alte operatiuni apropiate de contrapartida
- 4.6. Reexportul
- 5. TRANZACTII COMERCIALE SPECIALE
- 5.1. Transferul international de creativitate si tehnologii moderne
- 5.1.1. Transferul international al brevetelor de inventie
- 5.1.2. Comertul cu asistenta tehnica nebrevetata sau nebrevetabila (know how)
- 5.1.3. Colaborarea economica internationala prin consulting engineering
- 5.2. Leasing ul - cedarea dreptului de folosinta
- 5.3. Franchising ul cedarea dreptului de comercializare
- 5.4. Licitatiile în comertul exterior
- 5.4.1. Licitatii de vânzare(export)
- 5.4.2. Licitatii de cumparare (import)
- BIBLIOGRAFIE:
Extras din curs
1. BURCIU, A Politici si tehnici de comert exterior, Editura Universitatii Suceava, 1999
2. COBZARU, I. Relatii economice internationale, Editura Economica, Bucuresti, 2000
3. DENUTA, I. Relatii economice internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1999
4. POPA, I. Tranzactii comerciale internationale, Editura Economcia, Bucuresti, 1997
5. PRELIPCEAN, GABRIELA Relatii economice internationale, Editura Universitatii Suceava, 2001
6. SUTA, N. Comert international si politici comerciale internationale, Editura All, Bucuresti, 1997
CAPITOLUL 1
POLITICA COMERCIALA. INSTRUMENTE SI MASURI
1.1. Definirea politicii comerciale
1.1.1. Evolutia comertului international în perioada postbelica
În epoca actuala, dezvoltarea unei tari indiferent de sistemul social-politic sau gradul de dezvoltare este conditionata de participarea tarii la diviziunea mondiala a muncii. Diviziunea mondiala a muncii exprima relatiile ce se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltarii productiei si comertului international, precum si rolul ce revine fiecarui stat în circuitul mondial de valori. Diviziunea mondiala a muncii exprima totodata procesul de specializare internationala în productie a economiilor nationale, proces ce s-a conturat în timp si sta la baza legaturilor dintre state. Diviziunea mondiala a muncii are ca scop adaptarea potentialului economic al statelor la cerintele pietei mondiale si este determinata de factori ca:
conditiile naturale din fiecare tara;
marimea teritoriului, populatia etc.;
traditii economice;
nivelul tehnic si gradul de diversificare al aparatului productiv;
apropierea geografica si raporturi generate de aceasta;
factori extraeconomici (sisteme socio-politice, dominatie coloniala etc.).
Actuala revolutie tehnico-stiintifica a devenit cel mai important factor de dinamizare a economiei mondiale si de influentare a diviziunii mondiale a muncii; ea genereaza o accentuare a interdependentelor economice dintre state, respectiv fiecare stat trebuie sa participe într-o masura mai mare sau mai mica si într-o forma sau alta la circuitul economic mondial. Aspectele invocate obliga firmele care detin puterea (ponderea) într-o economie sa priveasca la nivel de glob derularea afacerilor pe termen lung, deoarece asistam la un proces de globalizare a afacerilor.
În ansamblul fluxurilor mondiale, comertul cu marfuri corporale detine ponderea principala de 80%, restul de 20% revenind fluxurilor comertului invizibil.
Evolutia comertului international în perioada postbelica se caracterizeaza prin:
a) o dinamica accentuata a fluxurilor comerciale internationale:
Astfel, conform rapoartelor publicate de OMC si UNCTAD în 1948 exporturile FOB la nivel mondial se ridicau la 58 miliarde dolari, ajungând la 6414,058 miliarde dolari în 2002 (au crescut de peste 100 ori):
Situatia sintetica a exporturilor si importurilor la nivel mondial pentru perioada 1948- 2002 se prezinta astfel:
Tabel nr.1 - Evolutia exporturilor si importurilor mondiale în perioada postbelica (mld. dolari)
1948 1953 1963 1973 1983 1993 2000 2001 2002
Exporturi
(FOB) 58 84 157 579 1835 3671 6426,893 6155 6414,058
Importuri
(CIF) 66 84 163 589 1881 3770 6554,168 6441 6568,834
Sursa: OMC, International trade statistics, 2002
UNCTAD, Handbook of Statistics
b) cresterea importantei tarilor dezvoltate în comertul mondial
Istoria comertului international arata ca primul loc pe piata mondiala a fost detinut de o natiune industrializata, aceasta tendinta amplificându se în perioada postbelica. Dupa 1950 tarile dezvoltate au derulat cea mai mare parte a fluxurilor comerciale internationale ponderea lor înregistrând o continua crestere pâna în 1990. În anii urmatori desi aceasta pondere a înregistrat o oarecare scadere, tarile dezvoltate au continuat sa detina primul loc în comertul mondial. Consolidarea pozitiei tarilor dezvoltate în comertul mondial este rezultatul unei specializari internationale mai eficiente.
Tabel nr.2 - Evolutia ponderii diferitelor categorii de tari în comertul mondial(%)
1948 1953 1963 1973 1983 1993 2002
E I E I E I E I E I E I E I
* 62,9 63,8 63,8 64,4 66,6 67,3 70,8 72,2 63,7 65,9 72 70,8 63,46 66,29
** 31,1 30,4 28,1 28 22,4 22,4 20,1 18,9 26,8 25,7 25,1 26,3 31,68 28,89
*** 6 5,8 8,1 7,6 11 10,3 9,1 8,9 9,5 8,4 2,9 2,9 4,86 4,82
Sursa: OMC, International trade statistics, 2002
UNCTAD, Handbook of Statistics
E export (FOB)
I import (CIF)
Conform clasificarii UNCTAD:
* Tari dezvoltate: America de Nord, Europa de Vest, Australia, Japonia, Noua Zeelanda
** Tari în dezvoltare: America Latina, Africa, Orientul Mijlociu, Asia (exclusiv cele de mai sus)
*** Economii în tranzitie: Europa Centrala si de Est, Statele Baltice, CSI
NOTA: Între anii 1973 si 1983 si între anii 1993 si 1999 aceste ponderi au fost semnificativ influentate de cresterea pretului petrolului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tranzactii Comerciale Internationale.doc