Uniunea Europeană

De-a lungul istoriei sale,Uniunea Europeana a devenit un actor sin ce in ce mai complex,atat din punct de vedere al realitatilor dintre membrii sai,cat si a modului de raportare la sistemul international.Creata initial ca un system de cooperare economica ,Uniunea Europeana s-a extins si in zona politica,atat din punct de vedere al relatiilor dintre statele member,cat si al modului de raportare la alti actori internationali.

Prin structura sa initiala,ca o construct6ie economica,si prin modul de luare al deciziilor,Comunitatea si,mai apoi,Uniunea Europeana au reusit sa-si construiasca o mare unitate si capacitate de actiune fata de organizatii europene de cooperare(Consiliul Europei,OSCE,OEDC etc).Procesul de integrare a acestui spatiu s-a realizat atat prin instituirea celor patru libertati fundamentale pentru Piata Interna(libera circulatie a bunurilor,persoanelor,serviciilor si capitalurilor) si.deci,prin eliminarea barierelor din calea acestora,prin armonizarea legislatiilor,dar si prin instituirea unui process interguvernamental si democratic de luare a deciziilor.

Aderarea la UE este un process complex,de internalizare, a valorilor europene,de coagulare si manifestare a noiii identitati europene.Definirea acestei identitati se poate face atat in termenii politici(democratie,stat de drepr,la care se adauga drepturile omului prevazute in Cartea Drepturilor Fundamentale) si economici(bunastare,coeziune economica si sociala,solidaritate,moneda unica etc),dar si prin existenta unor valori comune intrinseci,care creeaza unitatea in diversitate a acestei constructii.

Dintre statele member ale zonei Euro raman diferente structurale importante.Partile corespunzatoare agriculturii,industriei si servixciilorin cadrul PIB variaza de la o tara la alta.La fel nivelul somajului national este de o mare diversitate.In tarile latine,mai putin de o persoana apta de munca din doua este active,in timp ce in nordul Europei,proportia este de aproape doua treimi.

Introducerea monedei Euro face si mai sensibila eterogenitatea mediului social si fiscal intre tarile member.In raport cu S.U.A,Japonia si Marea Britanie,Zona Euro este caracterizata printr-un nivel mai mare al impozitelor obligatorii

Euro joaca rolul de accelerator al integrarii europene.Intrarea sa pe piata a fost perceputa de un val de fuziuni si achizitii,in special in sectorul bancar,iar reorganizarile continua in sectorul financiar.

Euro si Romania

Cea mai mare parte a problemelor,ata interne cat si externe,ale creeari euro,incep acum sa se contureze cu greu.Este sigur ca aceasta noua moneda v bulversa atat viata cotidiana a locuitorilor statelor membre ce o vor adopta,cat si pietele financiare mondiale.

Nasterea monedei europene este in mod cert evenimentul financiar mondial cel mai important de la caderea sistemului Bretton Woods. Ea este o etapa importanta a constructiei europene, care se inscrie intr-un proces inceput de peste 40 de ani, o data cu crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), in 1951 si semnarea Tratatului de la Roma din 1957. Primele proiecte de unificare economica si monetara au vazut lumina zilei acum aproape 30 de ani; prin urmare ideea este departe de a fi noua. Euro-ul este o evolutie si nu o revolutie. El incoroneaza o lunga pregatire a economiilor europene, cu crearea unei piete comune (in anii 60), liberalizarea miscarii de capital (1990), realizarea pietei unice in 1993 si, dupa semnarea Tratatului de la Maastricht, convergenta economiilor inspre cele mai bune performante in materie de inflatie, rata dobinzii si a deficitului.

Introducerea monedei euro-aspecte practice;

Moneda euro –cadrul institutional si economic

a) drumul parcurs

In 1969 est adoptat Planul Barre, urmat in 1971 de raportul Werner, care prevedea realizarea unei uniuni economice si monetare (UEM) in 1980. Planul de atunci difera cu mult fata de cel de azi. De exemplu, sumele bugetelor nationale trebuiau sa fie votate la Bruxelles. Insa socul petrolului din anii 70 a aruncat Europa intr-o puternica criza economica, criza care a dus la abandonarea Planului Werner.

In 1989, Consiliul European de la Madrid a aprobat raportul Delors, care propunea crearea unei uniuni economice si monetare in trei etape. In acest scop se convoaca o conferinta interguvernamentala pentru a discuta problema. Tratatul este semnat la Maastricht in februarie 1992 si intra in vigoare la 1 noiembrie 1993. Tratatul prevedea 3 etape:

- etapa 1 dureaza din 1 iulie 1990 pina la 31 decembrie 1993. Ea prevede liberalizarea completa a miscarii de capital (1990) si punerea la punct in mod progresiv a unei coordonari a politicilor monetare.

- etapa 2 dureaza din 1 ianuarie 1994 pina in 31 decembrie 1998. Ea presupune crearea unui Institut Monetar European (IME), devenit apoi (la 1 iulie 1998) Banca Centrala Europeana (BCE). Etapa se bazeaza pe o coordonare a politicii monetare.

- etapa 3 a inceput la 1 ianuarie 1999. Exista totusi o politica monetara unica, dirijata in euro de catre Banca Centrala Europeana, o fixare definitiva si irevocabila a ratelor de schimb intre tarile participante si o introducere rapida a monedei unice.

Tratatul prevede 6 criterii pentru accesul la euro:

- deficitele administratiilor publice trebuie sa fie mai mici de 3% din produsul intern brut (PIB)

- datoria publica trebuie sa fie mai mica decit 60% din PIB sau sa fie in descrestere regulata si constanta

- inflatia trebuie sa fie mai mica decit media primelor 3 tari care au cele mai bune performante plus 1,5 puncte

- ratele dobinzilor trebuie sa fie mai mici decit cele ale primelor 3 tari cu cele mai bune performante in materie de inflatie plus 2 puncte

- participarea la mecanismul de schimb al Sistemului monetar european pe timp de 2 ani fara devalorizarea monedei nationale

- independenta fata de Banca Centrala.