Istoria Handbalului

INTRODUCERE

APARIŢIA JOCULUI DE HANDBAL ÎN LUME

TREI RĂDĂCÎNI MULTINAŢIONALE

Handbalul este un joc sportiv relativ tânăr, care a aparut în Europa la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului 20. Originile lui sunt însă mult mai departate şi le găsim în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu şi în jocurile dinamice folosite în şcolile din centrul şi nordul Europei la începutul secolului al 19-lea.

Toate acestea ca principale surse de origine, au fost contopite şi modernizate sub influenţa unor jocuri sportive deja cu statut de competiţie: baschetul, rugbyul şi mai ales fotbalul.

În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în şcoli ca material didactic, rod al imaginaţiei creatoare a unor eminenţi profesori de educatie fizica. Vom lua în considerare ca dată de atestare a fiecarei variante, momentul în care depăşeşte “curtea şcolii” iar ca “părinte” pe cel care i-a dat un regulament oficial şi l-a lansat într-o formă competiţională în afara orelor de educatie fizică. Se disting şi sunt atestate trei rădăcîni multinaţionale, fiecare cu o variantă nu prea mult deosebită de handbalul consacrat şi practicat astăzi pe toate cele cinci continente.

1. DANEMARCA 1904 “HAANDBOLD”, profesor HOLGER NIELSEN

2. CEHOSLOVACIA 1905 “HAZENA”, profesor VACLAV KARAS

3. GERMANIA 1919 “HANDBALL”, profesor KARL SCHELENTZ

1. Handbalul nordic de sală Povestea adevarată a jocului de handbal începe în anul 1898, când directorul şcolii REALE din localitatea ORDRUP – Danemarca, interzice elevilor practicarea fotbalului din cauza numeroaselor accidentări care determinau foarte multe absenţe de la cursuri. Pentru a nu renunţa la jocul cu mingea, băieţii din clasele superioare au început să joace fotbal cu mâna.

Profesorul lor de educaţie fizică, HOLGER NIELSEN, participant la prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne în anul 1896, la probele de tir şi scrimă, este cucerit de aceasta idee a elevilor săi, dând acestui nou joc un cadru organizat, stabilînd şi primele reguli. Îl denumeşte în mod logic “HAANDBOLD” în replica la FOOTBALL. Terenul avea cca 45m x 35m, atat cat permitea curtea şcolii, poarta 2m x 3m, echipele erau formate din 7 jucatori, la fel ca astazi, dar mingea era tot de fotbal şi se purta ca la rugby (driblîngul a aparut ceva mai tarziu), se arunca de la o Linie dreapta (ca la handbalul pe plajă de astazi) aflata la o distanta care a variat între 8 şi 6 metrii. În anul 1904 profesorul HOLGER NIELSEN redacteaza şi tipareşte într-o mică broşură un regulament al acestui nou joc sportiv, practicat în aproape toate şcolile din Danemarca, iar după 1906 şi în Suedia. Am socotit anul 1904 data oficiala “de nastere” a handbalului ca joc sportiv, deoarece atunci a aparut primul regulament oficial şi primele jocuri interşcoli din diverse oraşe, şi nu 1898, cand s-a petrecut povestea noastră, dar care a ramas în cercul închis al „curtii şcolii respective”.

2. Hazena. Tot la începutul secolului 20, după unele date în 1894, în Cehoslovacia, înspectorul ministerial pentru educatie fizica JOZEF KLEMKER întroduce în programa şcolara un joc dinamic, asemanator ca idee generala cu handbalul de astazi.

În anul 1905 profesorul VACLAV KARAS din Praga, şi imediat în 1906 profesorul ANTONIM KRISTOF consacra acest joc, dandu-i un cadru competitional cu regulamente, denumindu-l CESKA HAZENA, spre a se deosebi mai clar de handbalul nordic, dar şi pentru a-şi asigura paterNIŢĂtea.

Terenul de joc avea 35m x 25m, numarul jucatorilor a fost de la început 7, mingea era din acest an (1905) una speciala mult mai mica decat cea de fotbal, a aparut şi driblîngul la 4-5 paşi, dar putea fi repetat, semicercul era mai întai la 4m, apoi în final la 6m. Poarta 2,40 pe 2m. Diferenta evidenta fata de cel nordic era doar faptul ca se putea juca şi paşa din semicerc, dar numai din afara lui se arunca la poarta.

Jocul, foarte raspandit în Cehoslovacia, a avut perioada lui de glorie, chiar şi un unic Campionat Mondial – feminin în 1930, la Praga, câştigat, bineînţeles, de Cehoslovacia. Răspândirea lui s-a limitat la cateva ţări din jurul Cehoslovaciei şi în România, dar numai sub forme de demonstraţie ale unor echipe feminine.

3. Handbalul “mare” – pe terenul de fotbal în 11 jucatori – este o “invenţie nemţească” şi il are ca autor final pe profesorul KARL SCHELENZ, seful catedrei de atletism de la Facultatea de Educatie Fizica din Berlin.

Profesorul SCHELENZ a experimentat cu studenţii lui timp de doi ani, o varianta a unui joc cu mana înspirat, din cateva jocuri dinamice folosite în orele de educatie fizica: TORBALL, FOLKERBALL şi o varianta denumita chiar HANDBALL, pe care profesorul MAX HEISER l-a defînit şi practicat din 1917. A preluat de la fiecare cate ceva, le-a scos din sala de gimnastica şi într-o forma finala, le-a transpus pe terenul de fotbal, respectand dimensiunile şi marcajul respectiv.

Primele jocuri demonstrative au loc în cadrul serbarilor sportive de sfarşit de an (1919), iar imediat în toamna se organizează competitii locale la Berlin, dar şi în alte oraşe.