Electronică de putere

I. Stabilizatorul de tensiune

1.1. Parametrii si clasificarea stabilizatoarelor de tensiune

Stabilizatorul de tensiune reprezinta o instalatie electrica ce asigura la bornele unui consumator o tensiune constanta în conditiile în care se modifica în anumite limite fie tensiunea de la retea fie impedanta consumatorului.

Stabilizatoarele pot fi:

a) de tensiune continua

b) de tensiune alternativa

a) – stabilizatoare parametrice – folosesc dispozitive electronice pe care tensiunea ramâne constanta într-o plaja de variatie a curentului de sarcina

- stabilizatoare electronice – în componenta lor intra un circuit de reglare cu rol de a sesiza variatiile tensiunii la bornele consumatorului si de a corecta valoarea acestei tensiuni când se modifica tensiunea de intrare sau valoarea tensiunii.

b) – feromagnetice – folosesc proprietatea de saturare a unui circuit magnetic în vederea modificarii sau mentinerii constante a tensiunii alternative

- cu tiristoare – se bazeaza pe posibilitatea aducerii în conductie a tiristoarelor la diferite momente de timp în vederea modificarii valorii efective a tensiunii retelei.

Stabilizatoarele de tensiune continua dupa principiile de functionare pot fi:

a) stabilizatoare liniare – la care elementul de reglare lucreaza pe portiunea liniara a caracteristicii curent-tensiune;

b) stabilizatoare în comutatie – elementul de reglare lucreaza în regim blocat – saturat. La aceste stabilizatoare pierderile de putere sunt mai mici însa au dejavantajul parazitilor introdusi în retea.

Performantele uni stabilizator se apreciaza prin urmatorii parametrii:

1.- Factorul de stabilizare în raport cu tensiunea:

2.- Factorul de stabilizare în raport cu Rs:

3.- Coeficientul de stabilizare

4.- Rezistenta de iesire

Din punct de vedere al structurii se disting doua tipuri de stabilizatoare:

a) cu element de reglare paralele b) cu element de reglare serie

a) presupunând cu Ui creste rezulta cresterea de curent absorbit iar elementul de reglare trebuie sa prezinte o rezistenta dinamica cât mai mica pentru ca cresterea de curent sa fie preluata integral de ER. Daca UI ramâne constant se modifica RS, trebuie ca tensiunea US sa fie mentinuta constant. Acest lucru este posibil daca se modifica starea de conductibilitate a elementului de reglare astfel ca pentru domeniul de variatie a lui IER tensiunea la borne sa fie constanta.

b) Daca RS= ct si se modifica tensiunea de intrare trebuie sa se modifice rezistenta între 1 si 2 astfel încât aceste salturi de tensiune sa fie preluate de ER între punctele 1 si 2.

Daca UI= ct si se modifica RS, în primul moment se modifica tensiunea între punctele 2 si 3, tensiunea ce influenteaza ER în sensul ca preia variatia tensiunii de iesire.

Exemplu: Stabilizatorul parametric ”UZ