Extras din curs
2. CIRCUITE ELECTRONICE FUNDAMENTALE
2.1 Amplificatoare
2.1.1 Introducere. Generalitati
Prin amplificare întelegem procesul de marire a valorilor instantanee ale unei puteri
sau ale altei marimi, fara a modifica modul de variatie a marimii în timp si folosind energia
unor surse de alimentare.
Amplificarea electronica se obtine pe baza modificarii intensitatii unui curent de
electroni în vid sau în structura semiconductoare prin variatia unor tensiuni la electrozii de
comanda. În circuitele de amplificare se realizeaza procesul de amplificare, adica se reproduce
la iesire sub forma amplificata puterea sau o marime ce intra ca factor în expresia puterii
instantanee, folosind energia surselor de alimentare.
În acest capitol se vor studia amplificatoarele realizate cu tranzistoare unipolare (TEC
sau FET) si bipolare. Tranzistoarele sunt considerate în circuite electronice ca dispozitive
active, în sensul ca pot comanda puterea absorbita de la sursele de alimentare ca raspuns la
actiunea semnalului de intrare, asigurând sarcinii utile o putere mai mare ca aceea debitata de
sursa de semnal de la intrare.
Un amplificator poate fi considerat ca în schema bloc din figura de mai jos în
domeniul timp sau în domeniul frecventa, unde x(t) este marimea semnalului de intrare iar y(t)
este semnalul de iesire:
Factorul de amplificare (amplificarea) se introduce cu expresiile:
( ) ( ) Ä Å = t x A t y
unde A este amplificarea si Ä este timpul de întârziere (de trecere) ale semnalului în
amplificator.
Y A X = Å
unde A este functia de transfer (factor de amplificare în complex) cu modulul si faza, de
obicei dependente de frecventa:
În legatura cu figura a treia unde se foloseste reprezenterea de cuadripol pentru amplificator,
se introduc amplificarile de tensiune, de curent si de putere:
unde U U I I 2 1 2 1 , , , sunt valorile efective ale marimilor de la iesire si intrare si ¸ ¸ 1 2 , sunt
unghiurile de faza între curenti si tensiuni.
Un amplificator cu mai multe etaje se poate considera ca fiind legarea în cascada a mai
multor amplificatoare simple, amplificarea globala fiind egala cu produsul amplificarilor.
Caracteristica de frecventa a amplificatorului reprezinta dependenta între modulul
factorului de amplificare, de obicei în tensiune, si frecventa semnalului de intrare si se obtine
experimental atacând la intrare amplificatorul cu un semnal sinusoidal de amplitudine
constanta si frecventa variabila si masurându-se tensiunea de la iesire. Modulul factorului de
amplificare rezulta din raportul valorilor efective ale celor doua tensiuni.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Amplificatoare.pdf