Comunicații de date - curs VII

INTRODUCERE ÎN COMUNICATII DE DATE: SCHEMA BLOC A SISTEMULUI DE COMUNICATII DE DATE, DESCRIERE, FUNCTIILE ELEMENTELOR, EXPLICAREA FUNCTIONARII PE SCHEMA BLOC

Un sistem de comunicatii este un ansamblu coerent de mijloace tehnice interdependente ce asigura transferul informatiilor între doua puncte oarecare, aflate la o anumita distanta, cu o fiabilitate si fidelitate cât mai mare, eficient din punct de vedere economic, utilizând undele electromagnetice ca mijloc de transport.

Un sistem de comunicatii de date contine trei componente de baza: sursa de date, canalul de comunicatie si receptorul de date. În comunicatiile de date bidirectionale, sursa de date si receptorul de date îsi schimba functiile, deci putem afirma ca se transmit / receptioneaza date în acelasi timp. Sistemul de comunicatii de date are ca obiectiv doar transmiterea corecta a informatiei, el nu actioneaza asupra continutului informatiei.

Sursa de date debiteaza în sistem impulsurile electrice care reprezinta datele. Informatia continuta în fluxul de date poate sa provina de la un calculator electronic, telefon specializat, teleimpri¬mator, camera de luat vederi, dispozitiv de telecomanda, instalatie de telemasura etc. Transformarea mesajului ce contine informatia în forma numerica se face dupa legi cunoscute în teoria transmiterii informatiei si în teoria semnalelor. Esential pentru comunicatiile de date este faptul ca informatia aplicata sistemului este reprezentata numeric (de obicei binar) – prin date – fiecarui mesaj posibil fiindu-i asociat un numar întreg, reprezentat prin impulsuri electrice.

Transmitatorul opereaza asupra fiecarei secvente de biti ce corespunde unui mesaj elementar (de exemplu: o litera sau un numar), transformând-o într-un anumit semnal electric. Tipul de semnal electric este ales adecvat mediului de transmisie astfel încât sa se asigure protectie fata de deformari si perturbatii.

Canalul de comunicatie poate fi o cale telefonica directa sau stabilita prin reteaua de comunicatie urbana sau interurbana. Linia de transmisiuni poate sa fie cablu metalic sau cablu fibra optica, linie de microunde, linie radioreleu sau prin satelit. Transmiterea semnalului prin oricare din mediile de propagare enumerate se face cu deformari inevitabile. Unele deformari cu caracter determinist sunt datorate caracteristicile de transfer ale canalului de comunicatii care nu sunt ideale. Altele sunt provocate de instabilitatea în timp a canalului de comunicatii sau de zgomote si au un caracter întâmplator.

Receptorul sistemului realizeaza transformarea inversa a semnalului receptionat în flux de date. Refacerea datelor si interceptarea mesajului transmis de sursa trebuie sa fie corecta, desi semnalul receptionat nu este identic cu cel transmis. În acest scop, structura semnalului transmis se alege astfel încât probabilitatea receptionarii eronate sa fie cât mai mica.

Transmitatorul realizeaza transformarea datelor în semnal transmis în linie (semnal de linie) prin codare si modulatie.