Mentenanța Sistemelor Electrice

1. GENERALITATI

Potrivit etapei actuale de dezvoltare industrială şi economică a ţării noastre şi în

acord cu normele şi standardele Uniunii Europene, se impune ca o necesitate, pentru

specialiştii din domeniul tehnic ( în particular electrotehnic şi energetic), în suşirea şi

aplicarea eficientă a noţiunilor de mentenanţă şi mentenabilitate [1-3]. Această

preocupare, relativ majoră, rezultă şi din orientarea mai realistă şi totodată mai amplă a

activităţilor inginereşti spre partea de exploatare şi întreţinere, la parametri calitativi cât

mai în alţi, care devine tot mai complexă şi mai dificilă.

2. TERMINOLOGIE

Pentru abordarea şi analiza acestor preocupări şi realizări inginereşti, se impune

implementarea unei terminologii adecvate [1-4].

Astfel, termenul de dispozitiv semnifică orice element component, bloc, ansamblu,

echipament, subsistem sau sistem ce poate fi considerat de şine stătător şi care poate fi în

cercat individual [1].

?. Atunci când în context se justifică, termenul de dispozitiv este folosit pentru a indica

un eşantion de dispozitive, o popula este folosit pentru a indica un eşantion de dispozitive,

o populaţie de dispozitive etc. [1].

Termenul durată, respectiv timp, din definiţiile în care este folosit poate fi înlocuit,

după caz, prin parcurs, cicluri, anclanşări-declanşări sau alte mărimi corespunzătoare [1].

El se poate referi la întreaga durată de observaţie a dispozitivelor luate în consideraţie, fie

că funcţionează efectiv, fie că sunt depozitate etc. [1].

Mentenanţă reprezintă ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi organizatorice efectuate

în scopul menţinerii sau restabilirii unui dispozitiv în starea de funcţionare destinată [1].

Mentenabilitatea este definită ca fiind aptitudinea unui dispozitiv, în condiţii date de

utilizare, de a fi menţinut sau restabilit în starea de îndeplinire a funcţiei specificate,

atunci când mentenanţa se realizează în condiţii prestabilite, cu procedee şi remedieri

prescrise [1]. Mentenabilitatea poate fi dată printr-unul sau mai mulţi indicatori de

mentenabilitate, cum ar fi distribuţia discretă a probabilităţilor, media timpilor de

mentenanţă etc. [1]. Se face precizarea că valoarea unui indicator de mentenabilitate poate

fi diferită, pentru situatii diferite de mentenanţă. De asemenea, se precizează faptul că

atunci când termenul de mentenabilitate este folosit ca indicator de mentenabilitate în

seamnă, în totdeauna, că mentenanţa poate să fie efectuată în timpul unei perioade date

[1].

Mentenanţă preventivă reprezintă mentenanţa efectuată la intervale de timp

predeterminate, în scopul reducerii probabilităţii de defectare sau degradare a

performantelor unui dispozitiv[1]

Mentenanţă corectivă se defineşte ca fiind mentenanţa efectuată după apariţia unui

defect, în scopul restabilirii dispozitivului la starea de îndeplinire a funcţiei specificate

[1].

Mentenanţei îi corespund următorii timpi caracteristici [1]:

Timpul efectiv de mentenanţă, exprimat ca durata în care asupra unui dispozitiv

sunt efectuate, manual sau automat, acţiuni de mentenanţă. Se precizează că acesta nu

include timpul de aşteptare (alocat luării dispozitivului în reparaţie, de aşteptare a

materialelor etc.), dar include timpii inerenţi, proprii efectuării acţiunii respective de

mentenanţă (timpii necesari de aplicare a metodelor prescrise de mentenanţă).

Timpul efectiv de mentenanţă corectivă, ca parte a timpului efectiv de

mentenanţă în care sunt efectuate acţiuni de mentenanţă corectivă. în acesta nu se includ

timpul de aşteptare şi timpul necesar reparării unui dispozitiv care a fost în locuit în

cursul acţiunii de mentenanţă corectivă considerate.

Timpul efectiv de mentenanţă preventivă, care exprimă partea timpului efectiv

de mentenanţă în care sunt efectuate acţiuni de mentenanţă preventivă. în acest timp nu

se includ timpul de aşteptare şi timpul necesar acţiunii de menţinere a unui dispozitiv care

a fost în locuit.

Timpul efectiv mediu de mentenanţă observat, exprimat ca raportul dintre suma

timpilor efectivi de mentenanţă şi numărul total al acţiunilor de mentenanţă. Pentru

aceasta, se impune indicarea condiţiilor de efectuare a acţiunilor de mentenanţă.

Timpul efectiv mediu de mentenanţă estimat, ca fiind timpul efectiv mediu de

mentenanţă determinat prin valoarea sau valorile limită ale intervalului de în credere

asociat unui nivel de în credere dat şi bazat pe aceleaşi date ca şi timpul efectiv mediu de

mentenanţă observat al dispozitivelor nominal - identice. Se precizează că: trebuie să se

dea sursa datelor; rezultatele nu pot să fie cumulate sau combinate, decât dacă sunt similare

toate condiţiile; trebuie indicată legea de repartiţie admisă a timpilor efectivi de

mentenanţă, împreună cu argumentele alegerii ipotezei respective; trebuie indicat dacă

intervalul de în credere este unilateral sau bilateral utilizat; dacă se dă o singură valoare

limită, aceasta se referă, în general, la limita superioară; se impun indicate condiţiile de

efectuare a acţiunilor de mentenanţă.

Timpul efectiv mediu de mentenanţă prevăzut, definit ca fiind timpul efectiv

mediu de mentenanţă calculat pentru un dispozitiv, avându-se în vedere indicatorii de

fiabilitate observaţi, estimaţi, extrapolaţi sau prevăzuţi şi timpul efectiv mediu de

mentenanţă observat sau estimat al tuturor elementelor sale componente, precum şi alţi

factori ce trebuie luaţi în consideraţie, în funcţie de condiţiile date. Se impune indicarea

ipotezelor tehnice şi statistice, a metodelor de calcul şi a sursei de date.

Disponibilitatea, reprezintă aptitudinea unui dispozitiv, sub aspectele combinate de

fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a acţiunilor de mentenanţă, de a-şi în deplini

funcţia specificată, la un moment dat sau într-un interval de timp dat [1]. Acest termen

este folosit ca indicator de disponibilitate, reprezentând fie probabilitatea dispozitivului de

îndeplinire a funcţiei la un moment dat, fie probabilitatea raportată la un interval de timp

[1].

Disponibilitatea medie observată, se defineşte ca fiind raportul dintre timpul

cumulat în care un dispozitiv şi-a îndeplinit funcţia specificată şi timpul cumulat de

observaţie. Totodată, pentru momente date, astfel alese în cât repartiţia lor să fie

reprezentativă, reprezintă media proporţiei de dispozitive nominal identice care şi-au

îndeplinit funcţia specificată [1]. Se observă că disponibilitatea medie observată trebuie să

fie asociată unor intervale de timp date şi unor condiţii de utilizare şi de mentenanţă

prescrise. Se face precizarea că rezultatele obţinute nu pot fi cumulate sau combinate, decât

dacă toate combinaţiile sunt similare [1].

Disponibilitatea instantanee observată, reprezintă proporţia de misiuni

ocazionale în care un dispozitiv şi-a îndeplinit funcţia specificată, la un moment dat [1].

Se precizează faptul că misiunile ocazionale se pot referi fie la un număr de dispozitive

existente la un moment dat, fie la unul sau mai multe dispozitive, la momente care se

repetă. De asemenea, aceasta trebuie asociată unor intervale de timp date şi unor condiţii

de utilizare şi de mentenanţă prescrise [1].