Proiectarea instalațiilor electrice

1. PRINCIPII DE BAZa

Proiectarea retelelor electrice de distributie include trei componente:

i. planificarea pe termen lung sau strategica – se ocupa cu investitiile viitoare

majore;

ii. proiectarea propriu-zist a retelelor – se refera la investitiile individuale din

viitorul apropiat;

iii. proiectarea construcaiei - include proiectul de structura a fiecarei componente de

retea, luând în considerare materialele disponibile.

Obiectul acestui curs este de a introduce acei factori care ar trebui luaai în

considerare în procesul de proiectare a sistemelor de distribuaie.

Planificarea pe termen lung a sistemelor de distributie urmareste determinarea

structurilor optime de retea, volumul investitiilor necesare si durata acestora pentru obtinerea

beneficiilor maxime.

În fiecare etapa trebui respectate criterii clare, care se refera la calitatea alimentarii,

siguranta si continuitatea acesteia, în conditiile obtinerii unor costuri totale cât mai mici

posibile pe toata durata functionarii.

Pentru atingerea acestor obiective trebuie luate în considerare toate componentele de

cost: nu numai investitiile de capital si durata lor, ci si costurile anuale permanente legate de

pierderile în sistem si de cheltuielile de întretinere.

În tarile industrializate, sistemele de alimentare existente acopera în principiu toate

zonele locuite. În aceste zone, retelele existente constituie de obicei un punct de plecare

adecvat pentru stabilirea viitoarelor structuri de retea. Nevoia de investitii suplimentare este

consecinta naturala a cresterii sarcinii în sistem sau a necesitatii înlocuirii unor elemente

vechi.

Înlocuirea liniilor electrice existente sau a altor elemente de retea (de ex. cu parametri

nominali superiori), acolo unde solutia este tehnic fezabila, poate fi deseori mai economica

decât instalarea de noi circuite sau echipamente, atâta vreme cât trebuie luate în considerare

de exemplu si costurile de obtinere a unor trasee noi de linii sau locatii de statii. În plus,

trebuie considerat efectul unor schimbari ulterioare care se refera la cresterea sarcinii în

anumite zone, variatiile în nivelele de cost ale materialelor si energiei, precum si extinderea

utilizarii inovatiilor tehnice.

Pe baza acestor studii de planificare este posibila determinarea investitiilor anuale

majore asteptate si valoarea sumelor alocate pentru acoperirea schemelor tehnice înca

nedefinite.

Cerintele de investitii totale trebuie ulterior comparate cu planurile financiare asociate,

care au luat în considerare unele estimari referitoare la preturile de furnizare a energiei

electrice, cresterea sarcinii, pierderile în sistem, împrumuturile existente sau necesare si rata

dobânzilor, modificarii în costurile salariale, cerintele de siguranta, etc.

Pe întreaga perioada a planului financiar trebuie realizata o evaluare tehnicoeconomic

a, astfel încât sa fie satisfacute ambele obiective asociate în conditiile unui nivel

acceptabil si stabil al tarifelor energiei vândute.

Activitatea de planificare include deseori nu numai cerintele majore ale retelei viitoare

(statii aditionale, revizii majore ale schemelor de telecontrol, etc.), ci si instructiuni privind

planificarea producerii. Acestea intentioneaza de obicei sa acopere investitiile mai mici,

obisnuite, pentru care ar fi economica o abordare tehnica si economica individuala si detaliata

(înlocuirea transformatoarelor sau conductoarelor liniilor electrice sau proiectarea posturilor

de transformare).

De cele mai multe ori, aspectele economice sunt cele care joaca rolul principal în

trasarea obiectivelor, alaturi de factorii tehnici. Nu trebuie minimizata importanta costurilor

alocate adoptarii diferitelor politici de abordare a obiectivului planificare.