Aerogeneratoare

Cap.1 Energetica eoliană

Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului. Energia regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice şi a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee.

Energia eoliană este prelucrată în centrale eoliano-electrice. În aceste centrale, energia primară este energia cinetică a vântului şi aceasta este transformată în energie electrică.

În prezent nu se mai pune întrebarea dacă energia vântului poate fi valorificată sau cu ce tehnologie poate fi valorificată. La aceste întrebări s-au dat răspunsuri în ultimele două decenii.

La sfârşitul anului 2006, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904 MW, acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică.

Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor, producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006, ajungându-se ca, în unele ţări, ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania (6%).

În prezent, în lume funcţionează aproximativ 80000 de agregate aeroelectrice, cu puteri de câteva sute de kW sau chiar peste 1 MW, grupate în centrale aeroelectrice compuse din sute de agregate. Aceste agregate se instalează pe stâlpi cu înălţimi de 20 – 100 m şi folosesc turbine eoliene de tip elice, cu diametre cuprinse între 20 şi 80 m. Există astăzi o piaţă extinsă a agregatelor eoliene şi a energiei produse de acestea.

Întrebările care sunt actuale privesc România.

- Ce posibilităţi oferă teritoriul României?

- În ce condiţii pot fi atrase fonduri de piaţă şi capital pentru viitoarele noastre centrale eoliene?

Evaluările institutelor de specialitate din România pentru puterea economică valorificabilă din vânt sunt de acelaşi ordin de mărime cu cea hidroenergetică.

Ca exemplu, cercetările efectuate de Universitatea Politehnica din Timişoara, împreună cu societăţile Electrica, Hidrotim şi alţii, arată că pe amplasamentul montan Semenic, 1400 m altitudine, se poate realiza o primă centrală aeroelectrică modernă compusă din cca. 300 de agregate de 500 kW, totalizând o putere instalată de 150.000 kW, care ar produce într-un an o energie de cca 300 milioane kWh. Investiţia necesară pentru acest proiect ar fi de cca. 150 milioane dolari.

Costul energiei produse în centrale eoliene este apropiat de cel al actualelor centrale termoelectrice. Într-un atlas Shell editat în 2002 este prezentată o dinamică a preţului în perioada 1985 – 2005, în comparaţie cu preţul energiei surselor convenţionale evaluat la nivelul de 4 cenţi/kWh:

Ani 1985 1990 1995 2000 2005

Energie eoliană

[cenţiUSD/kWh] 10 – 15 7 – 9 6 – 8 5 – 7 5 - 6

Dacă se penalizează pe cale legislativă poluarea, avantajul devine net în favoarea sursei eoliene. Astfel, cerinţele ecologice impuse prin costul sistemelor de protecţie şi penalizările ce se introduc prin sisteme de tip „taxa pe carbon” se manifestă prin creşterea preţului energiei produse în termocentrale la circa 7 cenţi/kWh.

Politici ecologice de acest tip, practicate deja în lume sub formă de subvenţii, plăţile unor premii, reduceri de taxe, etc., încurajează promovarea surselor nepoluante de energie.

Restrângerea surselor de petrol şi gaze, precum şi a cărbunelui ieftin este motivaţia clasică a dezvoltării surselor regenerabile. Protecţia mediului prin restrângerea emisiei de gaze cu efect de seră devine în prezent o motivaţie la fel de puternică.