Combaterea poluării în CET

IMPACTUL CENTRALELOR TERMOELECTRICE ASUPRA MEDIULUI AMBIANT

Tehnologiile moderne ce îsi au originea la jumãtatea secolului al XVIII-lea, când a început Revolutia Industrialã, au avut douã efecte contradictorii asupra umanitãtii. În timp ce si-au adus o contributie considerabilã la calitatea vietii si la producerea de bunuri, ele au determinat o degradare globalã a mediului înconjurãtor, printr-un consum nechibzuit de combustibili fosili si resurse naturale însotit de eliberarea de componente nocive, cu efect ecologic negativ.

La începuturile Revolutiei Industriale, influenta activitãtilor umane asupra mediului înconjurãtor a fost nesemnificativã. Totusi, în ultimile decenii, aceastã influentã a început sã ameninte sãnãtatea si confortul ca si ecosistemul. În plus câteva dintre resursele noastre naturale s-ar putea epuiza în a doua jumãtate a secolului XXI.

Activitatea umanã trebuie sã fie în corespondentã cu ecosistemul care are capacitate limitatã de primire a poluantilor si noi trebuie sã asigurãm progresul uman conservând celelalte specii de pe Terra. Aceste elemente au impus necesitatea unei profunde restructurãri a activitãtii umane, conform conceptului dezvoltãrii durabile. Acest concept a fost propus prin Raportul Brundtland si însusit de Adunarea Generalã a ONU, care prin Rezolutia 42/187 din anul 1988 îl recomandã tuturor statelor pentru a-l pune la baza strategiilor proprii de dezvoltare. Potrivit Raportului Brundtland dezvoltarea durabilã este acel tip de dezvoltare economicã ce asigurã satisfacerea necesitãtilor generatiilor prezente fãrã a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte. Satisfacerea necesitãtilor prezente este obiectivul major al acestui concept de dezvoltare, care, pentru a fi durabilã, impune acoperirea si în viitor a necesitãtilor de bazã ale societãtii.

Pentru realizarea unei dezvoltãri durabile, în viziunea Raportului Brundtland, sunt definite sapte obiective de politicã economicã si socialã si anume:

- redimensionarea cresterii economice în sensul conservãrii resurselor naturale;

- modificarea calitãtii proceselor de crestere economicã;

- satisfacerea nevoilor esentiale de muncã, hranã, energie, apã, locuinte si asistentã medicalã pentru toti locuitorii;

- asigurarea unui nivel de crestere controlatã a populatiei;

- conservarea si sporirea bazei de resurse;

- restructurarea tehnologicã si punerea sub control a riscurilor acesteia;

- integrarea deciziilor privind economia, energia si protectia mediului într-un proces unic.

Conceptul de energeticã durabilã reprezintã orientarea dezvoltãrii energetice în concordantã cu dezvoltarea economiei, a societãtii si cu protectia mediului, astfel încât sã fie satisfãcute urmãtoarele cerinte: protectia biosferei, utilizarea în cel mai eficient mod a resurselor umane, materiale si financiare, promovarea echitãtii între generatii, categorii sociale si tãri, în ceea ce priveste accesul la progresele tehnologice.

Prin mediu înconjurãtor, în sensul Legii protectiei mediului, se întelege “ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: a) aerul, apa, solul si subsolul; b) toate straturile atmosferice; c) toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii; d) sistemele naturale în interactiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile istorice, culturale si estetice rezultate”.

Protectia mediului, un domeniu relativ nou, cuprinde totalitatea actiunilor desfãsurate de specialisti din domeniile ingineriei, chimiei, fizicii, medicinii, biologiei, statisticii, informaticii, economiei, legislatiei menite sã asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitãtii mediului înconjurãtor.

Forumul mondial care se ocupã de protectia mediului se numeste United Nation Environment Programme (UNEP), are sediul la Nairobi-Kenya si s-a înfiintat în anul 1972 cu ocazia Conferintei asupra Mediului, de la Stockholm. La noi în tarã, protectia mediului înconjurãtor intrã în atributiile Ministerului Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului. Ministerul are trei departamente: protectia mediului, pãdurile, resursele de apã. Tot de minister apartine si Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtii Nucleare. Departamentul pentru protectia mediului înconjurãtor cu clele 41 de agentii judetene are urmãtoarele responsabilitãti: strategie, legislatie si reglementãri, supraveghere,

administrare si reconstructie, evaluãrile de impact asupra mediului si eliberarea de autorizatii de mediu. Pentru fiecare obiectiv economic s-a impus obligativitatea obtinerii acordului si autorizatiei de mediu.

România este semnatarã a unor reglementãri imternationale privind mediul ambiant, între care: Conventia aupra poluãrii atmosferei transfrontierã (Geneva, 1979), Conventia asupra schimbãrilor climatice (Rio de Janeiro, 1992), Conventia privind protectia stratului de ozon (Londra, 1990).

Sectorul energetic, prin conversia resurselor de energie primarã, are efecte importante, directe sau indirecte, la scarã localã, regionalã sau globalã asupra aerului, apelor, solului si subsolului (tab. 1.1). Contributia sectorului energetic la emisiile poluante totale din România, în anul 1990, a fost în ansamblu de 40%, iar separat pe emisii de 78% la oxizii de sulf, 43% la oxizii de azot, 68% la emisiile de praf, 44% la dioxid de carbon.

Tabelul 1.1. Impactul sectorului energetic asupra mediului ambiant.

Sursa primarã

de energie

Principalul impact

Cãrbune

- Contaminarea apelor subterane

- Perturbarea solului, schimbarea utilizãrii terenului si distrugerea pe termen lung a ecosistemului

- Emisiile de SO2, NOx, particule solide, cu implicatii asupra calitãtii aerului

- Pulberile metalice

- Schimbarea globalã a climatului datoritã emisiilor de CO2

- Cresterea aciditãtii apei

Petrol si gaze naturale

- Poluarea marinã si a coastelor

- Modificarea solului, degradarea pãdurilor, cresterea aciditãtii apei lacurilor datoritã emisiilor de oxizi de sulf si azot

- Contaminarea apelor subterane

- Impactul gazelor emise asupra cresterii efectului de serã

Hidro

- Distrugerea terenului, modificarea utilizãrii terenului, modificarea sedimentãrii

- Distrugerea ecosistemelor si reducerea diversitãtii speciilor în florã si faunã

- Schimbarea calitãtii apei si a vietii submarine

- Deplasarea populatiei

Nuclearã

- Poluarea apelor de suprafatã si subterane prin minerit

- Schimbarea utilizãrii terenului si distrugerea ecosistemului

- Potentialul de contaminare radioactivã a terenului si a apei mãrilor

Regenerabilã

- Contaminarea apei si a atmosferei

- Schimbarea utilizãrii terenului si a ecosistemului

- Zgomotul datorat functionãrii aerogeneratoarelor

Impactul activitãtilor legate de energie asupra mediului diferã în functie de etapa de transformare si de tipul energiei primare. Cel mai puternic impact îl regãsim în cazul arderii combustibililor fosili, iar dintre acestia, cãrbunele atrage cele mai numeroase consecinte negative în privinta emisiilor de noxe în atmosferã si a poluãrii solului.