Curs 9 - țesuturi vegetale

3. Emergenţele

Sunt structuri mai complexe decât perii, la formarea cărora participă nu numai cel epidermei ci şi cel subepidermei, cum e cazul spinilor sau ghimpilor de pe fructele de paltin.

La formarea lor în afară de cel ep mai pot participa şi straturi ale scoarţei, ţ mecanice, ţ conduc şi măduva.

Rizoderma

Este un ţesut de protecţie primar, care acoperă răd primară şi e form dintr-un singur strat de cel având rol mai puţin de protecţie şi mai mult de absorbţie, întrucât cel sale se alungesc formând peri absorbanţi cu pereţii subţiri.

Are o viaţă f scurtă (zile, săptămâni), deoarece se distruge rapid, iar rolul de protecţie îl ia exoderma.

În vf răd există o protecţie, caliptra (scufia sau piloriza).

Exoderma

Aparţin scoarţei răd şi se formează din struct subepidermice. Protejează numai struct primară a răd, le înlocuieşte f repede rizoderma.

Cel acestui ţesut au pereţii suberificaţi, dar rămân subţirni numai în dreptul perişorilor absorbanţi unde form cel de pasaj.

La majoritatea dicotiledonatelor exoderma este form dintr-un singur strat de celule, rar 2, iar la monocotiledonate 2 straturi şi se numeşte cutis.

Endoderma

Este al 2-ea ţesut de protecţie al rădăcinii, este situată intern şi protejează cil central. Repr ultimul strat al scoarţei. De obicei est unistratificat.

Îngroşările cel endodermei se face cu un amestec de lignină şi suberină, îngroşări care se numesc benzile lui Caspary. În dreptul fasciculelor conducătoare, cel endodermei rămân subţiri şi form cel de pasaj.

b). Ţesuturi de apărare secundare

Apar la plantele perene şi sunt generate de meristemul secundar numit felogen, care iau naştere din cel care îşi recapătă propr de a se divide din cel ale scoarţei.

Suberul

Provine din diviziunea tangenţială a cel felogenului şi se dispune sub formă de straturi radiale fără spaţii intercelulare formând un manşon de protecţie la ext orgenelor.

Pereţii sunt impregnaţi cu suberină, care se dispune în straturi peste membrana principală a celulelor sub formă de lamele străbătute de canalicule foarte fine.

Cu timpul canaliculele se astupă cu suberină şi spre maturitate cel mor fiind pline cu aer.

Membranele externe suberificate sunt impermeabile pt apă, au elasticitate scăzută şi sunt rău conducătoare de căldură, asigurând o protecţie eficientă plantelor.

Suberul stejarului de plută din zona mediteraneeană are grosime 15-20 cm folosit ca izolator de frigidere, în construcţia de avioane, la camerele izolatoare experimentale, la fabricarea dopurilor de plută.

Suberul se form an de an prin activitatea felogenului şi apare uneori chiar la plantele ierboase – mai ales în hipocotil şi unele răd.

Felogenul prod alături de suber spre ext şi feloderm (scoarţa sec spre exterior).

SUBER + FELOGEN + FELODERM → PERIDERMA.

mai multe periderme → RITIDOMUL (care este un ţesut mort şi care se exfoliază).

După modul de exfoliere, ritidomul este: inelar (sub formă de inele), solzos (sub formă de solzi) şi fibros (sub formă de linii).

Ritidomul are rol de protecţie deoarece apără plantele lemnoase de îngheţ, de agenţi patogeni, de supraîncălziri.

Ţesuturile situate sunt ritidom nu se sufocă, rămân vii deoarece schimburile de gaze cu mediul extern se face prin nişte formaţiuni numite lenticele.

Lenticelele se formează timpuriu, când este deja prezentă epiderma, sub stomate, prin diviz activă a cel situate sub aceasta. Prin diviz succesivă a cel rezultă ţes de umplutură afânat, format din cel cu pereţi subţiri celulozici şi spaţii mari intercelulare.

Aceste ţes de umplutură rup epiderma care crapă şi form nişte deschizături lenticulare prin care se asigură schimbul de gaze.