Emulsiile

1. Generalitati.

Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide formate din 2 faze lichide, nemiscibile, dispersate una in cealalta cu ajutorul emulgatorilor.

Lichidul dispersat se numeste faza interna sau discontinua, iar mediul de dispersie se numeste faza externa sau faza continua. Una dintre faze este un lichid polar ( solutii apoase ) , iar cealalta faza un lichid nepolar ( ulei ).

Cele 2 faze pot forma 2 tipuri de emulsii :

- emulsii de tipul ulei in apa U/A – in care uleiul este faza dispersanta, iar

apa faza dispersata ;

- emulsii de tipul apa in ulei A/U – cand apa este faza interna , iar uleiul

faza externa.

Pe langa cele 2 faze, emulsiile contin un al 3-lea element – emulgatorul – care micsoreaza tensiunea interfaciala intre cele 2 faze si stabilizeaza sistemul.

In principiu, tipul de emulsie este determinat de emulgatori, faza in care acesta este solubil.

Emulsiile farmaceutice obisnuite au un aspect laptos. Cand vascozitatea sistemului atinge valori mari, sistemul devine semisolid ( uncvent ).

2. Rolul emulgatorilor.

Emulgatorii sunt compusi care asiura solubilitatea emulsiilor . Relativ

sunt putine substante care, singure, pot determina stabilitatea emulsiilor ( se numesc emulgatori primari ).Aceste substante sunt formate din molecule polare, care se absorb si se orienteaza la interfata celor doua lichide formand pelicule.

O alta grupa de substante o formeaza emulgatorii secundari, care singuri nu pot da emulsii stabile, dar prin asocierea lor cu emulgatorii propriu-zisi duc la sisteme emulsionate stabile.

a) Agenti tensioactivi .

Emulgatorii sunt substante tensio-active care actioneaza prin reducerea

tensiunii la interfata a doua lichide nemiscibile. In functie de utilizarea lor, pot actiona ca :

- agenti de spargere a spumei ;

- emulgatori de tip A/U ;

- emulgatori de tip U/A ;

- solubilizanti si umectanti .

Agentii tensio-activi contin in molecula atat grupari hidrofile, cat si

grupari lipofile. Gruparile hidrofile transmit moleculei un dipol ( de atractie ), in schimb , la gruparile hidrofobe distributia electronilor formeaza partea apolara a moleculei . Datorita acestei configuratii, moleculele cu afinitate fata de faza apoasa, cat si de cea uleioasa sunt denumite substante anfifile.

b) Coloizi hidrofili .

Majoritatea emulgatorilor sunt coloizi hidrofili. Acestia, desi au actiune la

interfata U/A, se comporta diferit comparativ cu agentii tensio-activi propriu-zisi. Astfel, coloizii hidrofili formeaza filme multimoleculare si nu produc o scadere apreciabila a tensiunii superficiale. Mecanismul de formare a emulsiilor se explica prin existenta unui filtru puternic care rezista la contopirea moleculelor. La aceasta se adauga si faptul ca o astfel de substanta determina o crestere impresionanta a vascozitatii mediului de dispersie. Astefl de substante hidrofile formeaza filme stratificate si dau emulsii de tip U/A .

c) Substante solide fin pulverizate .

Particulele unor substante solide sub forma de pulbere fina care sunt

umectate atat in apa si ulei, pot sa actioneze ca agenti emulgatori. Acete pulberi se absorb la interfata si produc un strat rezistent in jurul particulei , care stabilizeaza emulsia .

Substantele care sunt umectate mai mult de apa formeaza emulsii de tip U/A, iar cele umectate mai usor de ulei formeaza emulsii de tip A/U .

In acest fel se comporta substantele solide anorganice, saruri de metale grele .

3. Caracterizarea si alegerea emulgatorilor

Alegerea rationala a unui emulgator specific este determinat de caracterul

hidrofil – lipofil si de tipul emulsiei dorit pentru un ulei dat si o faza apoasa data.

a) Sistemul H.L.B.

Pornind de la premisa ca molecula tensio-activa este dipolara ( formata

dintr-o grupare hidrofilica si una lipofilica ), s-a ajuns la stabilirea unui mijloc convenabil pentru selectarea emulgatorului.

In acest sistem se atribuie o valoare numerica fiecarui emulgator, in functie de balanta hidrofil-lipofil ( H.L.B. ). Fiecare emulgator tensio-activ are o valoare cifrica care rezulta din calculul raportului dintre portiunea hidrofila si cea lipofila ale molecului.

Acest sistem ofera posibilitatea cunoasterii oricarui tip chimic de emulgator tensio-activ, dependent de gruparile polare sau nepolare.

Valoarea H.L.B. reflecta o serie de caractere : solubilitatea in apa sau ulei si tensiunea superficiala. Cu cat H.L.B. este mai mare, cu atat substantele sunt mai hidrofile si invers.